Judecatoarea Adina Daria Lupea de la Sectia Penala a Curtii de Apel Cluj analizeaza interviul oferit de Laura Codruta Kovesi la Europa FM si o acuza pe aceasta de minciuni.
”
Azi am ascultat unul din cele mai bune interviuri pe care le-am ascultat candva.
Un interviu despre perfectiune, despre perfect picture, despre the best pupil,despre best student, despre the best …
Despre cum ar fi intr-o lume perfecta, cu perfect match, perfect coach, perfect family, perfect job.
Un interviu in care m-am regasit uneori, regretand ca nu am stilistul si make-upul doamnei si nici PR-ul ei. Desavarsit. In final , aveam in fata omul perfect.
Ei bine, pana la un punct ma regaseam. Si eu am copilarit in doua orase, si la mine a venit o profa care m-a ales pentru handbal, nu pentru baschet in generala, si eu ma jucam pe zapada in anii ’80. Diferenta era ca eu ma jucam la bloc, nu la casa, ca tata nu a fost prim-procuror sa primeasca la repartitie o casa. Dar era bine si la bloc.
Sincopele au inceput sa apara cand si eu, ca si ea, eram admise la cel mai bun liceu de mate-fizica din judet. Si eu eram sportiva de performanta, si eu am avut cantonamente, si pe mine cineva m-a selectat in lotul national, pana nu mi-am bulit un genunchi, asa ca nu am mai ajuns acolo. Am continuat si asa, dar eram rezerva, fiindca taica-meu nu era procurorul sef al localitatii, ca in cazul ei.
Eu am fost olimpica, ea nu. Nu am fost vicecampioana europeana, dar eram in clasa a IX-a si a XI-a prima la olimpiada de judet la matematica. Traiam aceleasi vremuri, dar nimeni nu ma trecea la teze ca eram si sportiv de performanta. La mine in clasa a XI-a a fost de ales intre sport si scoala. Si am ales scoala. Nu puteai face si performanta in sport, si scoala la acelasi nivel si la cel mai bun liceu. Prima minciuna.
Pana aici, puteam si eu si mii altii sa construim povestea copilariei perfecte. Bunici la tara, vacante in miros de fan si scaldat. Nu e nimic ce sa nu fi incercat generatiile noastre.
Dupa admiterea la facultate, am inceput sa simt diferentele. Eu nu am avut un tata procuror sef. Eu nu am avut acces la practica in instante si procuratura. La notariat aveam insa un unchi indepartat, unde am facut practica, dar nu m-a luat stagiara dupa facultate, ca erau o casta inchisa si eu eram nepoata de afin de gradul IV. Eu am ales procuratura pentru ca mi se parea mai usor examenul atunci, fara cod civil si de procedura.Pentru ca da, eu am dat examen pentru intrarea in profesie, la Bucuresti, la nivel national, in vreme ce in generatia lor s-a mers pe repartitii.
Si pe mai departe, diferentele dintre cariere tind sa se accentueze si au o mare sincopa, Presupunem ca am ajuns pe puterile si fortele noastre doamna procuror de tribunal, si eu jude de tribunal.
Acolo lipseste cum a ajuns ea din procuror de tribunal procuror general al Romaniei. Eu nu aveam tata procuror , prieten cu doamna Macovei. Din interviu lipseste cu desavarsire ce a recomandat-o si cui sa ajunga direct procuror general al Romaniei din procuror de parchet de tribunal, fara examen. Dar marsam pe corectitudinea in profesie. Fara explicatii, cum ai ajuns la 30 si ceva de ani supremul procuror.
Si ducem ipocrizia mai departe. Si de acolo am ajuns sef DNA. Pai fata mea, explica etapa asta, cu toata condescendenta pentru tatal tau decedat. Nici al meu nu mai este, dar el nu a fost procuror sef. Cum s-a intamplat minunea? Cu cine a fost domnul Lascu coleg? Ca ai fost colega cu fostul meu sot si nu am auzit sa fi fost geniala.
Nu imi place nici ca nu a avut iubiti in liceu. 4 ani de adolescenta petrecuti intre scoala si baschet si nimic mai mult. Ca nu aveai timp ca erati 10 fete in echipa de baschet. Eu am avut doi iubiti, am trait atunci, si am mai fost si premianta, nu am zis niciodata ca nu aveam timp de baieti. Perfect match for you Eu imperfecta. Dar eu aratam in liceu intr-un fel si amandoi m-ar lua si azi de nevasta :)))))
Si uite asa sarim etapele de meritocratie si ne trezim in competitia de procuror general al PE. Nu e corect.
Domnia sa nu a dat examenul de procuror de pe langa Curtea de Apel. Mai departe nici nu mai mergem cu gandul. La 45 de ani un copil nu mai vine din senin, cata vreme mi-as fi dedicat anii intregi profesiei. Insa pe mine nu m-ar face nimeni eroina. Nici tata din mormant, ca nu a fost prieten cu Macovei, domnisoara Codruta.
In 2 ani si jumatate de parchet am facut mai multe rechizitorii. Nu mi-a folosit la nimic, ca nu am avut ambasade in spate sa ma sustina. Nici nu am cantat prin vii.
Insa doamna Kovesi, cand o sa doresc sa intru in politica, va rog sa imi imprumutati PR-ul. Si stilista, si cosmeticiana. Si la final, chiar destinul asta exemplar! Cu engleza ma descurc eu!
#cumamratatfunctiadeprocuroreuropean” a scris aceasta pe pagina ei de Facebook.
Discussion about this post