Asistăm în ultima vreme la tot felul de știri, una mai alarmantă decât cealaltă, în care ni se prezintă fiorosul pericol al urșilor care vin grămadă din păduri, ca să ne facă stricăciuni și probabil, să ne mănânce. Trebuie să luăm urgent măsuri, să ucidem tot ce ne amenință! Nimic mai fals, nimic mai josnic! Nu urșii sunt problema, ci oamenii! Oamenii au fost mereu aceia care, într-un fel sau altul, au contribuit la dispariția multor plante și animale și desigur, au atentat asupra propriei specii.
Animalele, oricare ar fi ele, păstrează din cele mai vechi timpuri o anumită decență în raporturile cu alte specii și cu habitatul. Niciodată animalele nu încalcă regulile evoluției vieții lor într-un anumit mediu. Dacă se întâmplă o astfel de treabă, atunci problema este mai gravă decât ne putem imagina. Urșii noștri, atât de blamați, nu ar veni în așezările umane. Locul în care ei se simt bine nu este curtea omului sau casa acestuia. Dar dacă pădurea nu mai poate oferi siguranță și mâncare, ce să mai poată face bietul animal, în fața necazului?
Cine poartă vina pentru aceste probleme cu care ne confruntăm în ultimii ani? Cine aduce bietele animale în starea cea mai mare de disperare, de foame? Oamenii, tot oamenii sunt cei care au iscat problema și tot oamenii trebuie să o rezolve! Trebuie să învățăm că produsele pădurii nu sunt făcute pentru noi, ci pentru viețuitoarele sale. Dacă luăm din aceste produse, cum sunt fructele de pădure, ciupercile, să nu fim nesimțiți. Să lăsăm și animalelor ceea ce trebuie să aibă pentru a-și asigura hrana zilnică. Și abia atunci, când vom ști să nu mai adunăm noi totul pentru burta noastră nesătulă, vom vedea cât de frumos natura și viețuitoarele există în armonie cu omenirea. Natura și viețuitoarele sale sunt exemplele cele mai de preț și omul trebuie să învețe să coexiste, nu să stăpânească!
Discussion about this post