Știm cu toții că într-o relație e importantă susținerea reciprocă și că e vital să nu ne mulțumim cu mai puțin decât merităm, așa cum avem tendința uneori. Pentru o relație fericită și sănătoasă, ambii parteneri ar trebui să depună cam același efort, să ofere același nivel de dragoste și susținere, astfel încât cealaltă persoană să nu se simtă neglijată sau frustrată.
Însă asta e abordarea matematică, mult mai greu de pus în practică, pentru că în majoritatea relațiilor, unul dintre parteneri are tendința să ofere (și să iubească) mai mult, astfel încât de multe ori în loc să găsim o persoană dispusă să ofere lucruri similare ca și noi, găsim o persoană care să ne completeze – fie să dea susținere, fie s-o primească, în funcție de firea fiecăruia. Sigur, o fi mai sănătos să fim în relații cu persoane ca re oferă lucruri similare ca și noi, dar nu e deloc practic, deoarece mai devreme sau mai târziu, vom fi nemulțumiți de o lipsă percepută în relație.
Și uite tocmai de-asta se creează o problemă în multe relații, anume unul din parteneri devine dependent emoțional de celălalt. El sau ea trece peste limita normală de susținere și afecțiune pe care o poate oferi o relație și începe să-i ceară celuilalt din ce în ce mai mult, astfel încât oricâtă afecțiune ar oferi acesta, persoana dependentă va dori întotdeauna mai mult.
E adesea dificil să-ți dai seama dacă ești dependent emoțional de partener, dar există câteva semnale de alarmă care să-ți spună cum stau lucrurile:
- Ești nesigur constant și îți faci des griji că nu te mai iubește sau va găsi pe altcineva?
- Îi ceri (de multe ori absurd) atenție și susținere până în punctul în care pentru celălalt devine o datorie?
- Pui întrebări de genul „mă iubești?” sau „chiar îți pasă?” ?
Toate astea sunt semne că ești dependent emoțional de celălalt, iar o astfel de relație nu e sănătoasă pentru nimeni. Nici tu nu-ți poți petrece viața așteptând ca altul să te „completeze” și nu-ți poți baza siguranța și pacea sufletească pe altcineva, deoarece presiunea e mult prea mare pentru omul respectiv, îl pui într-o situație necinstită, care mai apoi duce la sfârșirea relației și la o suferință uriașă pentru tine.
În astfel de cazuri, psihologii recomandă analizarea trecutului. Ori de câte ori te simți nesigur în relație sau vrei să pui întrebările de mai sus partenerului, întreabă-te mai bine din ce parte a trecutului tău emană această nesiguranță. De foarte multe ori, sentimentul că nu merităm afecțiune se naște din copilărie, sau dintr-un moment în viață când eram deosebit de vulnerabili, în care am fost tratați ca și cum am fi inadecvați și neimportanți. Fricile astea din subconștient pornesc de-obicei de la un părinte sau fost care nu a știut să ne acorde atenția și afecțiunea necesară și ne-a lăsat să credem că nu le merităm, astfel că acum, „eu”-l încearcă să schimbe această percepție și să vindece.
Însă vindecarea asta nu va veni niciodată din exterior. Cu cât aștepți mai mult de la un prieten, cu cât insecuritățile tale se vor adânci și mai tare, așa că e important să înveți să fii destul pentru tine, să-ți acorzi tu ție atenție, dragoste și acceptare. Ești în stare să faci chestia asta și e important să încerci, deoarece cu cât vindeci mai curând aceste frici, cu atât vei putea construi o relație sănătoasă cu oamenii din jur.
Discussion about this post