La 30 de ani de la Revoluţie, Timişoara este în doliu marţi, când sunt comemoraţi primii 66 de manifestanţi din oraş căzuţi pentru libertate în timpul evenimentelor din Decembrie 1989.
Revoluţionari, familii ale celor dispăruţi, oficiali şi cetăţeni de rând vor participa la manifestările organizate pe parcursul zilei în puncte care au devenit repere pentru comemorarea martirilor.
De la ora 10.00, la Catedrala Mitropolitană vor avea loc slujba de pomenire a eroilor-martiri şi o depunere de coroane, iar la ora 12.00 se va desfăşura acelaşi ritual, la Biserica Martirilor.
Cortegiul se va deplasa apoi la Cimitirul Eroilor, unde, de la ora 14.00, se va ţine un parastas pentru eroii martiri şi vor fi depuse coroane, iar de la ora 18.00 este programat un moment de reculegere cu lumânări personalizate cu chipurile eroilor-martiri, pe treptele Catedralei Mitropolitane.
În urmă cu 30 de ani, în noaptea de 16 spre 17 decembrie, zeci de tineri au fost arestaţi, îmbarcaţi în camioane ale armatei şi duși în arestul Miliţiei pentru audieri.
La 17 decembrie 1989, timişorenii se adună în stradă în număr foarte mare; manifestanţilor li se alătură muncitori din fabrici şi uzine. Se scandează: „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”, „Nu vă fie frică!”. Comitetul judeţean al PCR este luat cu „asalt” de către demonstranţi, care pătrund în clădire prin geamurile sparte. Intervine armata.
Armata a organizat o demonstraţie de forţă în centrul Timişoarei. În acea zi, la ora 17.00 s-au auzit primele focuri de armă în oraş. Populaţia credea că este vorba despre gloanţe oarbe şi, de aceea, în loc să se retragă, să fugă şi să se apere, oamenii s-au prins de mâini, formând un lanţ viu în faţa tancurilor şi a mitralierelor.
La miezul nopţii, forţele de ordine deschid din nou focul asupra manifestanţilor; sunt ucişi şi răniţi copii, tineri, femei şi bătrâni. Peste 20.000 de membri ai „gărzilor patriotice” din Dolj şi Râmnicu Vâlcea sunt trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara; înarmaţi cu bastoane, ei aveau misiunea să ajute la dispersarea manifestanţilor. Acţiunea eşuează. O parte a celor trimişi fraternizează cu timişorenii, o altă parte este oprită pe drum şi face cale întoarsă.
La Procuratura Militară Timişoara au fost înregistraţi atunci 66 de morţi şi 196 de răniţi. În seara aceleiaşi zile, la Bucureşti, Consiliul Politic Executiv a aprobat reprimarea în forţă a manifestanţilor de la Timişoara, etichetaţi ca trădători.
Din dispoziţia lui Nicolae Ceauşescu, sunt trimişi la Timişoara, în ajutorul conducerii locale a judeţului: generalul Velicu Mihalea, adjunct al şefului Direcţiei de Contrainformaţii din Departamentul Securităţii Statului (DSS), colonelul Filip Teodorescu de la Direcţia a III-a Contraspionaj din DSS şi alţi ofiţeri superiori. Ion Coman, secretar al Comitetului Central al PCR, este numit comandant unic pentru Timişoara. El se deplasează la Timişoara, însoţit de generalii Ştefan Guşă, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Comşa, colonelul Gheorghe Radu ş.a., în vederea coordonării acţiunilor represive.
Discussion about this post