De câțiva ani încoace, mai precis de la Revoluție, încet-încet, România, precum și o mare parte din Europa, se zbate în ghearele unui monstru uriaș, cu cearcăne adânci sub ochi. Ochi mici, de porcușor încăpățânat care a văzut o jucărie pe care o vrea și nu o mai lasă din mână. Un monstru bătrân, dar care devine pe an ce trece mai puternic, întinzându-și tentaculele încă un pic într-o încercare disperată de a se menține la suprafață, de a nu fi înghițit de pământul ce se cască dedesubt. Să-i spunem, dacă vreți, acestui monstru „progresism”.
Sigur, îi putem asocia figuri, persoane, nume. Putem privi în jur și mai ales în clasa politică și vedem nenumărate exemplare ale acestui monstru – oameni din carne și oase, exact ca noi, dar care nu se mai comportă demult asemenea, care nu mai urmăresc binele populației, ci distrugerea ei.
În biologie, în studiul naturii extraordinare ce ne-a dat și nouă viață, se spune că nevertebratele sunt specia care rezistă cel mai mult și cel mai bine, în orice habitat. Ele se pliază asupra mediului în care se află și fac absolut orice le stă în putere pentru a nu muri. Cel mai fascinant exemplu sunt tardigradele, niște nevertebrate microscopice zise și „urși-de-mare” care sunt considerate cele mai rezistente creaturi de pe pământ. Ele pot fi fierte, înghețate, iradiate și chiar aruncate în spațiul cosmic, și totuși, rămân în viață. Ele sunt capabile să supraviețuiască unui nivel imens de deshidratare și să facă față la tot felul de condiții adverse.
„Oamenii spun că gândacii pot supravieţui la orice. Dar cu mult după ce gândacii vor dispărea, urşii-de-apă vor rezista, deshidrataţi, dar capabili să se trezească din nou la viaţă,” spunea biologul Bob Goldstein.
Acum, după această mică lecție de biologie, hai să încercăm să facem o paralelă cu un echivalent uman al tardigradelor, anume politicienii progresiști, niște soldați foarte bine spălați pe creier ai monstrului.
Știu, poate suna absurd la început – la urma urmei, ei nu supraviețuiesc nici deshidratării, nici înghețului. Însă dacă privim puțin mai atent, vedem că ei s-au târât peste tot, infectând orice partid politic și orice organizație.
Aici nu vorbim de un partid anume care are în vedere scopuri progresiste de globalizare, de promovarea unor agende inumane care să șteargă identitatea noastră națională. Deloc. Aici vorbim despre absolut toate partidele – PNL, PSD, USR, toți. Pentru că politicienii adepți ai progresismului sunt nevertebratele care rezistă cel mai bine în aceste vremuri, ascunzându-se și târându-se în orice cotlon politic găsesc.
Trebuie să ținem minte că vorbim totuși de un monstru inteligent. Dacă ar fi toți de aceeași parte, vorbind din partea unui singur partid politic, să spunem, ei ar fi ușor de reperat și astfel, de învins. Așa că s-au adaptat. S-au lăsat înghețați, deshidratați, fripți fără ca totuși să moară.
Ei și-au menținut credința, dacă o putem numi așa, în caracatița progresistă și au învățat să mintă și să se ascundă, să rămână nedetectați, ieșind la atac atunci când te aștepți mai puțin.
Astăzi, în plină discuție despre cine se aliază cu cine și cum pe scena noastră politică, trebuie reținut că soldații progresismului sunt peste tot, în fiecare partid, și de-aia nu-ți poți pune încrederea în niciunul. Putem, însă, să ne punem încrederea în indivizi care văd aceste nedreptăți, care înțeleg cum funcționează nevertebratele progresiste și știu și de unde să le apuce pentru a le forța să iasă afară din ascunzătoare și a le stârpi odată și pentru totdeauna.
Discussion about this post