De-a lungul anilor, mulți psihologi și-au dat cu părerea în problemă, adesea diagnosticând singurătatea excesivă ca semn al depresiei sau al unei alte probleme psihologice care ne macină. Însă în ani recenți, a devenit din ce în ce mai populară o teorie total opusă, anume aceea că singurătatea nu este tristă, ci benefică pentru psihicul nostru, oferindu-ne un moment de vindecare.
În ediția din martie 2020 a publicației The Atlantic, David Brooks contribuie un lung articol în care explică cum noțiunea de familie a fost subminată în ultimele decenii și cum asta are consecințe dezastruoase pentru tinerii de astăzi.
„Pentru oamenii care aleg să rămână singuri, există mereu un sentiment de tristețe, fiind și ei conștienți că viața lor este goală emoțional atunci când familia și prietenii nu sunt aproape,” scrie Brooks.
Acesta susține și că sistemul ne încurajează singurătatea – muncitorii fără familii sunt mai ușor de transferat în alt oraș și își pot dedica mai mult timp din viață serviciului.
Articolul său, însă, a atras în mod egal simpatie cât și critică, mulți psihologi fiind de părere că omul poate fi perfect fericit și de unul singur, că traiul independent sporește creativitatea, cât și implicarea în probleme sociale, cum ar fi voluntariatul, evenimentele culturale și așa mai departe.
Partea tristă, după părerea mea, e că mulți din criticii lui Brooks se întorc către Internet pentru a demonstra că oamenii singuri nu sunt izolați. Unde există un sâmbure de adevăr aici și într-adevăr, trăim într-o epocă ce ne permite mult mai multă conexiune umană și mai ales cu oameni care trăiesc departe de noi, Internet-ul în sine ne și izolează. Mascând golul din viețile noastre prin orele petrecute pe Facebook, urmărind video-uri pe YouTube sau schimbând mesaje cu oameni pe care nici măcar nu-i cunoaștem, avem impresia că suntem fericiți și sociabili, însă din păcate, nu e așa.
În articolul său, Brooks dă ca exemplu cazul unui bărbat din Queens care a murit singur, putrezind în apartamentul său, astfel încât atunci când a fost descoperit de poliție, era de nerecunoscut. Noi, ca români, ne putem aminti cazul tragic al Cristinei Țopescu, găsită moartă în casă, alături de câinii săi, după mai multe zile. Oamenii cu mulți prieteni pe rețelele de socializare sunt adesea, de fapt, dureros de singuri.
Un alt argument pro-singurătate e că ne oferă timpul necesar pentru a ne cunoaște pe noi înșine. Într-adevăr, există o vorbă care spune că atâta timp cât nu suntem fericiți singuri, o relație nu ne va putea aduce fericirea și este cât se poate de adevărat că omul are nevoie de introspecție, cât și de timpul necesar pentru a-și descoperi și dezvolta pasiunile și interesele. E o libertate, una incredibil de prețioasă, dar dacă guști prea mult din ea, riști să te îneci într-un val de singurătate.
Adevărul e că în zilele noastre, singurătatea pare să fie încurajată și chiar dorită. Există fel de fel de campanii care-ți spun că nu e nimic rușinos în a fi singur, însă după cum știm, omul este un animal social, iar nevoia de familie este una biologică, existentă în noi din timpuri imemoriale.
În concluzie, ajungem la vechiul „ce-i prea mult strică”. E important să găsești timpul necesar de a te dezvolta pe tine însuți, deși riști să cazi în această campanie de promovare a singurătății, caz în care da, vorbim de o tristețe ascunsă.
