De îndată ce iarna își ia rămas bun, mii de păsări călătoare încep să revină în țară. În tradiția populară românescă se spune că rândunelele se întorc de Blogsloveștenie, o sărbătoare care se celebrează pe 25 martie, din acest motiv sunt considerate, împreună cu ghioceii, vestitori ai primăverii.
Aceasta este considerată ca fiind pasărea care i-a făcut pe oameni să înțeleagă fenomenul migrării. S-a descoperit că acestea parcurg un traseu impresionant de 10000 de km, până în nordul deșertului Sahara, unde e cald și are hrană din belșug. Când se întoarce, face inspecția cuibului, care e de obicei situat sub o streașină de casă locuită, pentru a nu rămâne lipsită de protecție. Dacă este în stare bună, îl mai îmbunătățește, după care își reia modul de viață. Dacă nu, va construi cât de repede altul. De cele mai multe ori, nu îi ia mai mult de o săptămână.
O întâlnim de obicei în toate zonele de relief, mai puțin în cele înalte. E ușor de recunoscut datorită cozii sale terminate cu 2 pene mai lungi, în formă de Ve. Cu o siluetă foarte elegantă, rândunica are corpul mic, acoperit cu pene negre, ce au reflexe albăstrui, pieptul alb și gușa roșcată. Poate zbura cu vieze amețitoare, de până la 160 de kilometri pe oră. Deseori se adună în stoluri și se hrănește din zbor cu insecte. Preferă apropierea mlaștinilor sau a apelor, deoarece acolo are la discreție hrană și pământ moale pentru construcția cuibului.
În perioada de reproducere vânează doar în pereche. Femela depune 4 – 6 ouă pe care le clocește singură, în timp ce masculul are grijă de ea în tot acest timp. Puișorii pot zbura după aproximativ 3 săptămâni și părinții îi încurajează să își găsească singuri de mâncare. Se spune că doar 2 la sută dintre puii născuți într-un an ajung să-și revadă locul natal.
Discussion about this post