Marile companii și industria plasticului promovează de ani buni ideea că reciclarea e cea mai bună cale de a ține plasticul departe de gropile de gunoi, dar adevărul este că peste 90% din tot plasticul produs la nivel global nu a fost niciodată reciclat! Asta înseamnă că tot acest plastic este aruncat la gunoi, în mediul înconjurător sau incinerat. Există numeroase dovezi care arată că sistemele de reciclare nu sunt viabile și nu reușesc să asigure eliminarea corespunzătoare a materialului rezultat.
Cum aleg marii producători să [nu] rezolve problema?
Unele companii au anunțat trecerea de la plastic la hârtie, susținând că hârtia a fost multă vreme percepută drept material sustenabil. În realitate, însă, acest tip de înlocuire e problematic pentru că industria celulozei și a hârtiei compromite rolul vital al pădurilor, care trebuie să fie protejate și restaurate și nu transformate în ambalaje de unică folosință. Apoi, pentru că ea contribuie și la intensificarea consecințelor negative ale schimbărilor climatice. Nu în ultimul rând, cu toate că hârtia este reciclată de secole, în multe țări sistemele actuale nu reușesc să producă suficientă fibră de bună calitate, în parte din cauza contaminării din lanțul de reciclare, ceea ce determină autoritățile să incinereze sau să arunce la groapa de gunoi cantități enorme de hârtie, colectate inițial pentru reciclare. Companiile care au făcut trecerea la hârtie par să nu aibă cunoștință de aceste limitări și nu indică precis sursa fibrei reciclate, ignorând proprietățile ambalajelor lor de hârtie în procesul de reciclare.
Alte companii înlocuiesc plasticul convențional cu plasticul pe bază de biomasă și îl promovează în mod eronat ca fiind biodegradabil sau compostabil. În realitate, majoritatea plasticului “bio” e derivat din culturi agricole care concurează cu cele alimentare, amenințând securitatea alimentară, generând o pătrime din emisiile de gaze cu efect de seră, schimbând modul de folosire a terenurilor în plantații la scară industrială și afectând major atât habitatele naturale, cât și pe micii fermieri. Apoi, deși se consideră că plasticul “bio”, odată aruncat în natură sau dus la groapa de gunoi, se va descompune de la sine, el nu se degradează decât în anumite condiții de temperatură și umiditate, care rareori sunt întâlnite în mediul natural. Mai mult, chiar și atunci când plasticul biodegradabil reușește să se deterioreze, el nu dispare complet, ci se fragmentează în microplastic, care e apoi confundat drept hrană de animale și pătrunde astfel în lanțul trofic, spun cei de la Greenpace.
Discussion about this post