În devenirea mea (militară) am avut o funcţie mare, deşi eram mic în grad, aşa încât, atunci când am cerut mutarea din Comandamentul de Armă al Jandarmeriei la redacţia hebdomadarului În slujba Patriei al MAI, cel de la personal s-a minunat şi m-a întrebat ce abatere am făcut de am fost retrogradat cu patru clase şi jumătate de salarizare. Am răspuns în stilul meu ludic: „Nimic, dar acolo eram omul potrivit la locul ordonat, pe când aici sunt omul potrivit l locul potrivit. Mai pe scurt, profesia (ofiţer) coincide şi cu pasiunea (ziarist) ambele exercitate într-o unitate militară cu specific de presă.”
Lucrătorii aceia au rămas să se mire cum am renunţat la aproape jumătate din soldă de dragul unei plăceri (scrisul) pe care mi-o puteam exercita şi din afara redacţie, în calitate de colaborator.
Despre paremiologia omului şi locului potrivit s-a tot scris. Mai ales cu referire la structurile militare, unde acţionează democraţia, aşa zicând limitată sau a rigorii, căci indiferent câtă toleranţă (tocmeală) am promova în relaţiile umane ale celor cu epoleţi şi ierarhie cazonă nu putem de dialog (negociere) în executarea unei comenzi, mai ales când de executarea acesteia cu celeritate depinde viaţa camarazilor, inclusiv a celui ce a primit comanda (ordinul) imperativ respectiv.
Un general (Von Moltke) construieşte, după modelul lui Masllow, o piramidă în patru trepte a utilizării ofiţerilor prusaci, pe care-l cataloghează ca posibili: Inteligent/ leneş (care e bun să găsească soluţii, dar e prea comod ca să lucreze, deci trebuie promovat la conducere), Inteligent / harnic, (căruia îi place micro-managementul, e bun să urmărească şi să coordoneze procesul, deci trebuie promovat în zona conducerii executive), Prost / harnic (care-i un strică-tot, ce trebuie supravegheat şi care nu trebuie să fie promovat) şi Prost / leneş (care-i actantul ce nu creează probleme, fiind indicat la sarcinile de rutină şi, ca atare, menţinut în schemă).
Dar, oare, numai structurile militare se pretează la acest tip de management al omului potrivit la locul potrivit? Deloc. Dimpotrivă. Mai ales în regimurile care au scăpat de totalitarism, a căror tranziţie prost gestionată şi fără sistem legislativ adecvat, a dus mai degrabă la instaurarea unui haos generalizat, a liberului arbitru, unde expedientele, furtişagurile, descurcăreala, matrapazlâcul şi-au dat mâna, asistând la „coagularea” unei structuri a complicităţii şi corupţiei, care au grefat mediul social, mai ales din punct de vedere al imaginii României în lume. De aceea în structurile euro-atlantice suntem arăţi cu degetul, pentru asta mulţi învârtiţi (fiindcă are şi UE faliţii ei, cum ar fi zis Caragiale!) ne consideră buni destinatari ai deşeurilor, contrafacerilor, otrăvurilor alimentare sau medicale, pentru asta ne situăm la coada clasamentelor relelor comunitare şi ni se arată pisici negre, cartonaşe roşii, la obţinerea de vize, la accesul în anumite zone, la practicare egalităţii de cetăţeni europeni la fel ca mai ieri după principiul orwellian „unii sunt mai egali ca alţii!” Şi de-ar fi singurele impedimente. Ceea ce nu ne fac cei din UE sau din NATO mai ales partenerii aflaţi la noi „cu căţel şi purcel şi-n proporţie de masă” în timp ce reciproca e cu viza umilitoare, ne facem noi înşine bântuind pe meridiane şi comportându-ne ca şparlitori de meserie, cerşetori cu expertiză, hoţi de talie internaţională şi chiar hackeri de valoare!
Totul pleacă de acasă, de la ierarhiile politico-manageriale incapabile să asigure stabilitate şi guvernământul legii, să manifeste fermitate şi verticalitate în apărarea (nu în ciumpăvirea Constituţiei), a valorilor naţionale fundamentale ale statalităţii nu la renunţarea parţială sau totală la unele, a avuţiei de la gaze şi petrol la metale preţioase şi păduri şi a patrimoniului naţional cultural lingvistic, tradiţional istoric, confesional-religios nu în înstrăinarea, de cele mai multe ori ilegală sau înlocuirea acestora cu împrumuturi cel puţin dubioase. Cine să fie cei chemaţi să facă asta ca nişte aleşi cinstiţi, iubitori de neam şi ţară, incoruptibil, curajoşi şi demni? În nici un caz cei de azi, care ca şi cei de ieri sau alaltăieri, şi-au dovedit limitele competenţei şi, mai ales, ţelul, unul eminamente al profitului maxim, pentru sine, cimotii şi clientelă, necum pentru ceea ce au fost trimişi în piramida managerială de electoratul încrezător, credincios şi iubitor de dreptate, adevăr, democraţie, libertate, europenism, necum şoroşism globalist sau neomarxism-progresist al anomaliilor şi experimentelor anticreştine de comportament şi de hrană a majorităţii.
Cred că se cuvine cu tărie o organizare de inspiraţie ierarhică militară (când am văzut premierul fost general, la fel cum în SUA mulţi foşti lideri militari au preluat comanda Casei Albe) care să repună pe făgaş de normalitate devenirea statală catalogată la un moment dat şi de la cel mai înalt nivel eşuată, unde într-adevăr reperele de forţă sunt România sănătoasă, România bogată, România securizată şi România educată. Bineînţeles că se poate. Prin voinţă naţională şi alegerea celor potriviţi la locul cuvenit.
Gl. Bg. (ret.) prof. univ. dr. ing. NICOLAE ROTARU
Vicepreşedinte fondator Partidul Neamul Românesc
Discussion about this post