Multe persoane, chiar multă lume, se plâng de dureri de cap. Medici de specialitate din instituțiile de sănătate nu mai fac față consultațiilor profesionale în domeniu, iar bătrânii tradițiilor rurale și familiale, care văd și de durerile de cap ale celor dragi și cunoscuți, cu rețete băbeșți sunt nevoiți să se remarce și mai mult în mediul sănătății de acasă.
Ne întrebăm cu uimire: din ce cauză ne doare frecvent ori permanent și în diferite forme capul? Este bine cunoscut că durerea de cap apare ca un semnal al unor disfuncționalități interne ale corpului uman, pentru care există tratamente adecvate. Dar pe românul sănătos de ce, totuși, „îl doare capul”?
Credem că există factori umani și numai externi de acțiune directă și influență permanentă asupra persoanei, care în ansamblu produc „durerile de cap”. Dar să adăugăm că percepția și reacția noastră la aceste influențe permanente ne produc în completare „durerile de cap”. Mai trebuie adăugate chimia și energetica dăunătoare răspândite și persistente în toate mediile existenței noastre, ca un adaos premeditat la diversitatea presiunii psihice asupra factorului uman.
Prin câteva exemple vom încerca să prezentăm, să analizăm și să explicăm (numai sumar) de unde și cum această „durere de cap”. Dacă nu este întotdeauna patologie, este rezultatul focalizării acțiunilor factorilor externi de influență și manipulare de intensitate mare și continuitate controlată. Autorii, promotorii și distribuitorii acestor acțiuni „se dau peste cap” pentru reușite profesionale maxime în atingerea scopurilor propagandistice propuse.
Nu întâmplător s-a ales acțiunea asupra capului fiecăruia dintre noi și în ansamblu asupra comunităților umane. Capul este organul cel mai vital al omului, doarece aici este gândirea umană, însoțită de văz, auz, vorbire etc., ce controlează cu conștientă existența fiecăruia dintre noi și în ansamblu evidențiază caracteristicile comportamental-atitudinale ale comunităților și populației în ansamblu.
Deci „durerea de cap”, de care ne plângem, este rezultatul acțiunilor dirijate ale unui factor politic și strategic interesat, prin acțiuni convergente, focalizate și continuie ale mass-mediei de propagandă dirijată, manipulare oportună, influență selectivă, presiune alarmantă și comunicare cu mesaj ascuns, care toate în mintea omului crează grave disfuncții de gândire și comportament în contrast cu realitățile existente și nevoile necesare. Așa să înțelegem „durerea de cap” pe care o invocăm cotidian.
Putem să afirmăm că toate aceste acțiuni aparțin unor „capi” de acțiune ,în fața cărora stau profesionișți cu „capete plecate” până la picioare, care slujesc cu desăvârșire un scop politic, cu „vai de capetele noastre”, care este consecință.
În fiecare zi, dis-de-dimineață, deci „cu noaptea în cap”, mass-media în exces și exagerat propavaduie „până peste cap” pentru privitori și ascultători tot felul de informații cu multe contraste acționale, ce determina în „capul oamenilor” de la stări de extaz, la deznădejde, cu modificări de percepție și reacție personală contradictorii, adevărate „dureri de cap”.
Mijloacele de influență, presiune și propagandă de la noi se întrec uneori în exagerarea mesajelor transmise către publicul larg, încercând să se afirme „cu un cap mai sus” decât cele străine, dorind să fie mai utile și credibile, cu reușite mai multe și mai bune. Urmarea și consecința pentru adresantul beneficiar sunt că ar trebui să umblăm mereu cu „capul plecat”, considerându-ne deseori suficienți de dezamăgiți, rușinați, umiliți și chiar învinși în crezul și dorința noastră de viață. Oare de aceea „tace lumea” față de relele pe care le suportăm?
În diferite situații, continuarea intensă a teribilei propagande asupra omului poate realiza contrastul de manifestare și comportament a unora dintre aceștia în comunitate și societate, primind pe (ne)drept aprecierea de „bătut în cap”, cu caracteristicile de purtător de prostie umană dobândită și tâmpenie prematur exprimată, mai ales printre tineri.
Afirmăm, și cred că sunteți de părerea noastră, că întâlnim printre noi, la tot pasul, și cu destulă evidență între participanții la emisiunile multi-media, suficiente persoane pe care le „apreciem” aă având prea multă influență manipulatoare achiziționată (pe arginți) ori impusă, fapt pentru care pot avea „dureri de cap” ulterior, pe timpul mustrarilor de conștiință.
În ultima vreme disfuncții greu suportabile pentru fiecare dintre noi apar în urma „bombardării cu informații”, așa-zise de interes, care „se cam bat cap în cap” producând multă nedumerire, neîncredere și o oarecare reținere față de viața activă în societate impusă de factorul politic emitent și propavaduitor. Este un post tv, care de multă vreme dezbate zilnic problema pensiilor, dar seniorii noștri până acum nu au înțeles nimic din motive de modificarea schimbării în concepția ministerului de resort.
Propagandistii și raspandacii, în toate formele de lucru, „se dau peste cap”, făcând tot ce le mai stă în puți nță și cu eforturi deosebite, pentru a convinge mai mult poporul și astfel să continuie cu influență până la a obține un comportament uman adecvat situațiilor premeditate și așteptate în permanentă.
Nu întotdeauna se reușește. Apar situații penibile când activitățile și acțiunile de influență ad-hoc se cam „dau peste cap”, fiind făcute de mântuială („repede pe genunchi”), adică „se trântesc situații”,
care apoi devin ridicole și schimbă ordinea lucrurilor, compromit programul de manipulare, răvăsesc ideile, transformând totul într-un fiasco. Confuzia, deruta și insatisfacția dau cele mai puternice „dureri de cap”, iar populația afirmă „să fie de capul lor”.
Se ajunge astfel în situația în care autorii și propagandistii angajați nu mai „pot scoate capul în comunitate”, fără a se expune într-o situație ce a creat confuzie devenind și periculoasă, iar redobândirea credibilității în comunicare și influență apare diminuată și chiar aproape imposibilă.
Privitorii și ascultătorii cei mai fideli pot ajunge în situația de a „nu-și mai vedea capul”, sau nu mai „știe unde-i capul”, copleșiți fiind de continuitatea și intensitatea propagandei și mai ales de diversitatea mizeriilor atractive expuse cu multă nepăsare și îndemânare ca informații diriguitoare pentru viața noastră.
Așa se face că ușor unii dintre noi în câteva situații putem să ne „pierdem capul”, turbulența comunicărilor, incapacitatea de a le înțelege conținutul și vacarmul creat în diferite activități generează zăpăceala, care poate degenera în situații nedorite și neprevăzute cu efecte „de turmă”.
Toate acestea se dorește să conducă cu efecte controlate la o „golire a capului prin spălarea creierului”, care popular înseamnă „a nu mai avea unde să-ți pui capul”, sărăcirea mintală devine similară cu lipsa unui adăpost de siguranța pentru viață în continuare.
Când participăm și recepționăm propaganda prin multi-media, instinctiv „dăm din cap” ca negare ori refuz sau de încuviințare, de multe ori fără a conștientiza gestul și a-l putea ulterior justifica. Mare-i „dilema ulterioară”, nemaiștiind ce-i real și ce-i fals.
Situația de mai sus poate genera și violență, cu tendința fățișă de „a da la cap” pentru a distruge persoanele, care cu scrisul sau cu vorba au influențat negativ sau neașteptat gândirea și comportamentul individului. ”Durerea de cap” persistentă în unele împrejurări poate genera și vendetă personală și socială de ambele părți participante la confruntare.
Dacă nu iese pasiența violenței, și influența continuă, individul poate ajunge în situația disperată de „a se da cu capul de pereți”, exprimându-și instinctual regrete amarnice, dar tardive.Pentru igienă locuințelor este bine să se stabilească cu indicare precisă locul calmarii „cu capul de pereți”.
Că urmare a unor situații suportate (descrise mai sus) apare și justificarea durerilor unor persoane care „umblă cu capul în traistă”, fiind permanent neatente, distrate nejustificat, dezorientate și confuze, dar în continuare rămânând active și receptive, neputându-se rupe de noutățile propagandei și influenței cotidiene nefaste.
Observăm cum se complică dobândirea „durerii de cap”, mulți ajungând „vai de capul lui/lor”, într-o situație disperată și greu de corijat și în consecință nu puțini vor fi aceia care își vor „lua lumea în cap”, renunțând la idealuri, plecând și rătăcind aiurea în țară și în Lume, cu urmări total neplăcute și de multe ori ireversibile. În acest sens sunt cunoscute tragediile unor oameni slabi, sfârșind nepotrivit situației fiecăruia.
O altă drama a rătăcirii umane poate fi „a cădea pe capul cuiva”, cu multe neplăceri, de cele mai multe ori pe neașteptate, cu influențe nu prea potrivite în familie sau comunitate. O la fel de mare greșeală poate consta în „a ședea de capul cuiva”, comod stăruind și insistând laudând persoane aparent atractive ori preaslăvand probleme discutabile și puțin agreabile într-un colectiv sau comunitate.
Când consecințele propagandei sunt îndelungate și cu priză la subiecții vizați „te duci pe capul cuiva”, nu ii lași liberi în mediul lor de viață, ceea ce denotă că de multe ori „nu mai știm ce ne face capul”, negăsind nici în ultima instanța o rezolvare potrivită de a ieși dintr-o situație grea și disperată.
Ca rezultat al propagandei susținute și influențelor manipulatoare permanente se produc ample și vii dezbateri tematice și de caz, unde „câte capete atâtea păreri”, cu generarea de divergente de opinii politice, deseori combinate cu unele științifice actuale, care pot evolua până la violență umană. În aceste împrejurări întâlnim pe cei „cu/fără cap”, (ne)cugetători cu filozofeala proprie, demonstrând că au sau nu „scaun la cap”, deci o judecată împlinită sau sunt „grei de cap”, înțelegând parțial sensul comunicărilor, dar fiind receptivi la efectele și consecințele unor elemente științifice din panoplia „new age”, încălzirii globale, inteligenței artificiale, educației sexuale etc..
La fel de bine se poate întâmpla că acestora „să nu le între nimic în cap”, nepricepand nimic din ce se întâmplă, dar forțând a le „ieși ceva din cap”, numai de dragul împotrivirii verbale și etalării de calități intelectuale cu apreciere rurală.
Unii specialișți în domeniu afirmă că pentru succes în propagandă și influență nu trebuie să-ți „bați prea mult capul”, având în vedere că stăruința pentru o participare activă a „beneficiarului”, la rezolvarea unor probleme de baza, poate fi diferită pentru atingerea obiectivelor planificate sau producerea efectelor dorite. Numa că, ulterior „puse cap la cap”, se constată cu stupoare că deseori se „bat cap în cap, autorii primind aprecierea cu toată obiectivitatea mulțimii de „căzuți în cap”.
Adesea se întâmplă ca în sistemele în comunicare dirijată ca un mesaj să se vizeze „deschiderea capului” beneficiarului mai mult ori mai puțin interesat, pentru a face să conștientizeze și să înțeleagă ce se așteaptă de la fiecare individ și chiar de la comunitate în sensul progresului și prosperității.
În condițiile unei proaste înțelegeri a libertății fiecăruia, constatăm ce rezultate pot apare în maniera „a fi de capul tău”, fără nici un fel de îndrumare sau posibilitate de consultate, ceea ce crează haos în gândirea fiecăruia și cea colectivă și exprimare stângace și nesigură pe probleme comportamentale esențiale de viață.
Uneori, ca și în dragoste, multe persoane de influență reușesc să „sucească capul” multor persoane, amețind și zapacind adresantul până la situația de nerecunoscut și blocat în gânduri, credințe și sentimente față de viață personală.
Așa se face că mulți „ plătesc cu capul” ceea ce au conceput, emis și propavaduit, dar la fel de mulți dintre participanți o fac și ei, dar într-un mod specific, ca urmare a greșeliilor bazate pe credulitate, naivitate și prea multă încredere în posibilitățile proprii.
Dar înainte de plată, aceeași ghinioniști „își fac de cap”, trăind periculos, nerespectând limitele libertății și mai ales dedându-de la fel de fel de excese și nebunii de gândire, comportament și practică personală.
Experimemtul „cap la cap”, împreună pentru a o „scoate la capăt” întrucâtva cere insistență și continuitate, viața individuală și în comunitate devenind mult mai grele din motive ce țin de absența legăturilor suficiente interumane și interinstituționale.
Cei din propagandă ca persoane lucrative, pentru a convinge asupra a ceva interes te „bat la cap” cu o insistență nemaiîntâlnită folosind vorba și imaginea, cu excepția și mai dură de „a-i da la cap” în caz de nevoie, atacând cu o violență adecvată pe cei care nu cred sau nu vor să se ralieze ideilor și acțiunilor extreme.
Într-o asemenea atmosferă extrem de controversată, confuză, plină de violență spirituală, intelectuală și fizică în care trăim, cum ar putea fi posibil să nu apară și să persiste durerile de cap? Trăim într-un mediu plin de laboratoare ale creațiilor pentru „dureri de cap”, racordate la persoane, cu tehnologii și tehnici de propagandă înalta și beneficiari diverși „cât îi Lumea și Pământul”. Rețeta aparține individului prin calitățile caracteriale și de personalitate, comunității prin armonie și voință proprie și mai ales prin educația națională ca permanență de viață pentru populație. Numai așa putem diminua „durerile de cap” de care ne plângem.
Ne întrebăm dacă nu cumva acțiunile planificate în cadrul resetarii umane, societale și din natură, despre care se afirmă că se accentuează pentru finalizarea lor în următorii, stau la baza producerii „disfuncțiilor de cap”, pe care zilnic, cu stoicism le suportăm împreună.
Dar să nu uităm dictonul latin „est modus în rebus”,adică „este o măsură în toate și mai ales anumite limite”, care devin tot mai clară. Nefiind vorba de medicație pentru a diminua sau scapa de „durerile de cap”, se pune problema capacității de suportabilitate și reziliența a persoanei, comunităților și națiunilor tot mai greu încercate de complexitatea vieții pe care o trăim astăzi.
Am descris cu un ușor umor, dar cu multă responsabilitate o multitudine de situații preconcepute, împrejurări organizate și planificate de factori cu influență și propagandă cu adresare asupra noastră, a tuturor și reacția noastră spontană, care ne dau dureri de cap permanente și intăresc vorba populară „capul face capul trage”.
Nu este suficient numai să ne plângem de ceea ce ni se întâmplă, ci să conștientizăm nu numai nevoia de suportabilitate, cât și capacitatea de a ne proteja de influențele zilnice și propaganda perfidă a globalizării și a găși și activa astfel reacții potrivite, dar cu continuitate, pentru diminuarea, ecranarea și lichidarea cauzelor ce produc situația confuză actuală, adică reziliența noastră de zi cu zi.
Gl.bg.(ret.) prof. dr. Constantin ONIȘOR
Membru corespondent AOS-R
Secretar General Partidul Neamul Românesc
Discussion about this post