Să zică ceva, să nu zică?
Privirea îi fuge în sus pe umărul meu, la fața mea, la ochii acoperiți de niște ochelari de soare imenși, și după înapoi la umăr. Nu, am și căștile în urechi și după aș putea să mă iau de ea dacă îmi întrerupe muzica. Păcat de mine, fată tânără, frumoasă. Elegantă, de altfel. Dacă n-ar fi oribilitatea aia pe umărul meu, aș fi numai bună.
De ce anume, nu știu, de măritiș, probabil. Genul de fată pe care ar vrea s-o vadă lângă băiatul ei. Dar poftim, mi-a trebuit mie mâzgăleala asta abjectă pe umărul drept. Un simbol stupid și niște cuvinte-n engleză. Prostii din alea făcute la tinerețe, să vezi în câțiva ani, o să-mi pară rău că mi l-am făcut.
Om vedea. Momentan îmi pare doar rău că nu mă pot trage mai departe. Nu mă interesează privirile răutăcioase ale acestei femei, dar fiind în câmpul meu vizual, parcă nu mă pot gândi la altceva. Nu e prima oară, m-am obișnuit să primesc priviri lungi. Nu e un tatuaj foarte mare. Nu e vulgar, e pur și simplu ceva ce mi-a plăcut mie.
Acum câteva săptămâni, tot în autobuz, stăteam liniștită pe scaun și priveam pe geam. N-aveam căști în urechi, dar nu cred c-ar fi contat nici dacă aș fi avut. Mă trezesc cu o mână fluturată chiar în dreptul ochilor mei. Mă întorc și dau nas în nas cu un individ care mă privea fix și oarecum agasat.
Ești foarte frumoasă, de ce ai aia?
Arăta, bineînțeles, spre umărul meu.
E un tatuaj, i-am răspuns cât am putut de rece. Cine știe, bietul de el, poate nu mai văzuse… Și totuși, ideea m-a frapat. Ce legătură are că sunt sau nu frumoasă și cu ce mă face un tatuaj mai puțin frumoasă?
E un stereotip stupid, care nu își are locul în lumea în care trăim.
În trecut, tatuajele obișnuiau să însemne că ești un om rău, periculos, c-ai fost la închisoare sau poate că ești marinar. Faci parte dintr-un gang, sau așa. Dar astăzi, toată lumea are câte ceva. O inimioară pe încheietură, un trandafir pe umăr, un cuvânt mic și adorabil de genul „live” sau ‘breathe” pe cot.
Nu trece zi când nu întâlnesc un tip cu un antebraț acoperit de tatuaje.
Desigur, e altfel pentru bărbați, nu se uită nimeni lung când trece unul plin de simboluri tribale sau linii încrucișate sau capete de mort.
Majoritatea oricum nu-s „frumoși”, așa că de ce să te obosești? Dar o fată? Cum se poate?
Păi așa, nu mă mai ia nimeni, rămân fată mare, se sperie părinții prietenilor c-oș fi vreo drogată. Cu prietenii, părinții sau partenerii n-am avut niciodată o problemă, cu tatuaje sau fără.
Cu oamenii din autobuz, în schimb, da.
E nepoliticos să te holbezi la un om, indiferent de motiv. Și nu, nu-mi transmite că ești un om cu principii și valori care nu și-ar murdării trupul în așa fel. Îmi transmite, cum spuneam, doar că ești nepoliticos.
Discussion about this post