Mereu mi s-a părut una dintre cele mai frumoase vorbe și am căutat s-o port mereu ca mantră. Fă rai din ce ai, dar nu e chiar așa ușor. În primul rând, s-ar cădea să clarificăm un pic raiul acesta pe care se presupune să-l facem, atât cât e cu putință să definești raiul.
Cu siguranță, nu vorbim de grădina Paradisului aici, nu? Nu se așteaptă nimeni să devii arhitectul unui Eden în miniatură, deoarece asta ar fi absurd. Nu, nici la prezența îngerilor nu cred că se referă, pentru că… pe aia cum o forțezi? Nu poți influența ce oameni îți trec prin viață, poți doar să-i alegi pe cei care rămân.
Fă rai din ce ai. Și cum s-o fac? Greu de zis, cred că ține la urma urmei de fiecare, de cum definești tu raiul în propriul suflet. Sunt oameni care nu înțeleg raiul sau poate cred că e peste puterile lor să-l aducă în viața de zi cu zi. Sunt oameni care spun „am prea multe probleme. Aș vrea să fac rai, dar cum când șeful e cum e și mă cert cu soția și…” – e o minciună, o iluzie. Ei nu vor de fapt să găsească niciun fel de rai. Sunt pe lumea asta destui oameni care se bucură în secret de necazurile care-i chinuie, ba chiar își caută necazuri, probleme, și cu astfel de atitudine, normal că nimic în jurul tău nu pare ceresc.
Raiul, după părerea mea, pornește din suflet. Trebuie să-ți găsești împăcarea cu tine însuți, în primul rând, și asta e greu. Pare uneori chiar imposibil, dar la un moment dat, ceva-ul rupt din tine se repară, te faci bine, te ierți pentru faptele care necesită iertare. Te accepți așa cum ești.
După asta, raiul constă în cum primești fiecare zi. Poți alege să faci din țânțar armăsar, ca oamenii de care vă ziceam mai devreme, să exagerezi orice problemă și să trăiești mereu cu ideea că „da, dar ar fi putut fi mai bine” sau „dacă făceam așa…”. Normal că ar fi putut fi mai bine. Mereu ar putea fi mai bine. Și da, poate că lucrurile ar fi stat altfel dacă acționai diferit, dar n-ai făcut-o, iar acum nu-ți mai servește la nimic să te gândești ce ar fi fost.
O a doua variantă ar fi să faci haz de necaz. Sigur, lucrurile nu stau chiar pe roze. Ai obosit, stai prost cu banii, cine știe ce te supără. Dar o să treci și peste asta. Viața e atât de lungă și atât de plină de întorsături încât habar nu ai astăzi ce va fi peste cinci ani. Totul trece, așa că de ce s-o iei în tragic? Și da, poate că ai făcut o alegere proastă. Asta e. Accept-o și pe asta și mergi mai departe.
Nu știu, ăsta e doar felul în care înțeleg eu ideea de rai. Voi cum o înțelegeți? Cum faci rai din ce ai?
Discussion about this post