Pe lângă măsurile de precauție pentru răspândire a coronavirusului, unele dintre ele justificate, de altfel, se strecoară și un număr imens de mesaje de ură împotriva creștinilor din țara noastră. Mii de așa-ziși intelectuali și hristofobi care profită de această pandemie pentru a-și promova propriile vederi înguste.
Printre primele grupuri luate în vizor, atât de autorități, cât și de miliția de pe Facebook, au fost creștinii. Să-nchidem bisericile! Ce le trebuie, să se roage acasă dacă țin neapărat. Pupătorii ăștia de moaște.
Cam așa răsunau rețelele de socializare, și după cum știm, mai nou ele vorbesc pentru poporul român. Așa că bisericile s-au închis frumos, luându-le oamenilor alinarea sufletească atunci când aveau nevoie cel mai tare. Ar fi putut rămâne deschise pentru slujbele în aer liber, dar nu.
Aici e deja vorba de ură. De ce să aibă altul un drept care pe mine nu mă interesează în mod direct? Cum prea bine spune Preasfințitul Părinte Episcop Ignație al Hușilor, ne confruntăm cu o „molimă a hristofobiei”.
Ceea ce mă îngrijorează până la exasperare este că Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pur şi simplu, ignoră cu bună ştiinţă această măreaţă realizare a membrilor mişcării neocomuniste şi neomarxiste române. Un asemenea boicot, în plină criză medicală şi umană, este impardonabil şi demonstrează un cumplit dispreţ faţă de întreaga umanitate, începând din Asia, trecând prin Europa, Australia şi terminând cu America.
Este de la sine înţeles că „prietenii” Bisericii, prin această viclenie progresistă şi profund intolerantă (vai, am recurs la un abuz de am îndrăznit să îi etichetez pe „apostolii” toleranţei şi ai diversităţii de opinie şi de credinţă cu un asemenea adjectiv care este „genetic” şi exclusiv „predestinat” doar creştinilor) vor să ne convingă că ideologia dă viaţă, iar credinţa ucide. Din fericire, istoria umanităţii ne demonstrează, cu vârf şi îndesat, altceva: întotdeauna ideologiile totalitare (fascismul, comunismul şi toate ismele), inclusiv corectitudinea politică, ucid, în mod sigur şi fără preferinţe, în numele unei vieţi noi, în numele omului nou şi în numele unor concepte noi de gândire.
PS Ignație mai atrage atenția că în ciuda atacurilor împotriva celor religioși, „nu mor caii când vor câinii”.
Niciodată nu m-am gândit – probabil pentru că nu am putut anticipa duhul vizionar-oniric al hristofobilor – că se poate intra în şoc anafilactic, cu spasme ideologice şi cu răspândire naţională, ca urmare a unei alergii severe, care s-a radicalizat, în aşa măsură, încât, în subsidiar, nu mai contează linguriţa, cât Cine este în linguriţă: Hristos, Doctorul trupurilor şi al sufletelor. Contează că cei mai gălăgioşi, fricoşi şi precauţi, ca într-un teatru absurd, nu sunt cei care se împărtăşesc în mod curent, ci cei care nici măcar în coşmarurile cele mai înfricoşătoare, ca cel al lui Raskolnikov, nu se vor împărtăşi nici măcar cu Hristos, darmite din aceeaşi linguriţă cu toţi credincioşii.
Cred că acţiunea virusopatică a moleculelor organice din ADN-ul progresiştilor totalitari ţinteşte în această direcţie: deformându-l structural prin ideologie şi tâlhărindu-l pe creştin de Împărtăşanie, de Liturghie, de fapt, îi provoacă infarct miocardic şi îl deposedează de însăşi raţiunea de a fi în Biserică: împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Ca să mă exprim sentenţios, îi asigurăm pe salvatorii neamului de molima care ne bântuie că „nu mor caii când vor câinii”.
Puteți citi în întregime mesajul Preasfinției sale aici.
Discussion about this post