Tortura este o infracţiune, în temeiul dreptului internaţional, fiind absolut interzisă, neputând fi justificată în vreun fel. Aceasta anihilează personalitatea victimei şi neagă demnitatea inerentă a fiinţei umane, iar practica sa sistematică sau răspândită constituie o crimă împotriva umanităţii, aşa cum arată site-ul www.un.org. În ciuda interzicerii ei, în fiecare an, în lume sunt comise crime prin tortură împotriva femeilor, a bărbaţilor, dar şi a copiilor, iar marea majoritate a victimelor sunt nevoite să facă faţă singure traumelor. Singurul mecanism care vizează finanţarea victimelor torturii şi a familiilor acestora este Fondul voluntar al ONU pentru victimele torturii, administrat de Oficiul pentru Drepturile Omului al ONU de la Geneva.
Convenţia ONU împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, a fost aprobată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984 (Rezoluţia 39/46) şi a intrat în vigoare la 26 iunie 1987. Articolul 2 din această Convenţie prevede că ”fiecare stat parte va lua măsuri legislative, administrative, judiciare sau alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea unor acte de tortură pe teritoriul de sub jurisdicţia sa. Nici o împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de starea de război sau de ameninţare cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura”. Punerea în aplicare a Convenţiei de către statele părţi este monitorizată de Comitetul împotriva Torturii format din experţi independenţi, potrivit sursei amintite. Ţara noastră a semnat adeziunea la această Convenţie, la 10 august 1990.
În acest an, în contextul pandemiei de coronavirus, cu ocazia Zilei internaţionale de sprijinire a victimelor torturii, Oficiul ONU pentru Drepturile Omului şi Asociaţia pentru Prevenirea Torturii (APT) organizează (13:00-14:30, Ora Europei Centrale) un webinar public cu privire la impactul Covid-19 asupra torturii şi relelor tratamente, moderat de Barbara Bernath, secretar general al APT, aşa cum arată www.ohchr.org.
Tortura este o practica obisnuita in statele membre ONU, conform unui ONG
Tortura este o practica „endemica si se foloseste regulat” in statele lumii, arata o organizatie crestina pentru abolirea torturii (ACAT), din Franta, in urma unui studiu realizat in 22 de tari de pe cinci continente.
Multe state au semnat tratate care interzic folosirea torturii, insa in realitate o practica des. Obiectivul este de cele mai multe ori de a obtine o marturisire a persoane ca a comis o ilegalitate sau sa furnizeze informatii privind alte persoane.
Cel mai des, victimele torturii sunt detinutii de drept comun, dar exista si militanti pentru drepturile omului, opozanti politici sau jurnalisti care sunt supusi torturii.
Electrocutarea, abuzurile sexuale, simularea inecului sau suspendarea de maini sunt tehnicile de tortura cele mai des folosite. In China, Uzbekistan, Eritreea, dar si in alte tari din Africa, unde regimurile dictatoriale folosesc tortura pentru a mentine ordinea, sunt raportate cel mai des cazuri de tortura.
Discussion about this post