Pe 27 august, delegaţii la Marea Adunare Naţională de la Chişinău, apoi şi legislativul moldovean, au votat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.
Momentul indepenedenţei a fost pregătit câţiva ani la rând de Mişcarea de Eliberare Naţională din Moldova de la sfârşitul anilor 80.
Ziua nu este aleasă întâmplător, ea coincide cu 27 august 1989, atunci când are loc prima Mare Adunare Naţională la care s-a cerut cu voce tare obiectivul desprinderii de URSS, declararea limbii române ca limbă de stat şi trecerea la grafia latină.
Iliescu, moscovitul și prietenul lui Gorbaciov, s-a grăbit să recunoască independența teritoriului românesc al Basarabiei
La doar câteva ore după proclamarea independenţei, guvernul României a recunoscut independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova.
Ion Iliescu, fost președinte al României: Noi pe linie de stat nu am pus problema şi nu considerăm că în momentul de faţă este înţelept a ridica problema modificării frontierelor în Europa.
Invocând exemplele Unirii din 1859 şi a Unirii din 1918, istoricii spun că anii 90-91 au creat oportunităţi pentru reunificare, dar România nu a fost capabilă să le valorifice.
Cosmin Popa: Însă în egală măsură o astfel de lume aduce nu numai nesiguranţă, dar aduce şi o mulţime de ferestre de oportunitate pe care, cu grijă şi cu acribie, puterea de la Bucureşti le-a închis pe toate continuând să rămână devotată crezului iniţial şi anume acela de a-l susţine pe Mihail Sergheevici Gorbaciov şi ideea de regim politic pe care îl reprezenta Gorbaciov.
Românii aveau speranţe imense. S-a văzut la 6 mai 1990, când autorităţile celor două state au deschis opt puncte de trecere între România şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească de-a lungul a 700 de kilometri de frontieră. Peste un milion de oameni au venit atunci la Prut.
Petre Roman: Unirea era un obiectiv cât se poate de firesc, dar, în același timp și în condițiile date, destul de utopic. Ideea noastră a fost aceea de a construi pas cu pas o cooperare foarte strânsă, aproape o integrare, aș spune, în toate domeniile.
Şi astăzi, oficialii din 1990 spun că experienţa reunificării Germaniei nu se potrivea României. Marile Puteri ar fi refuzat discuţii de tip 2+4 cum au fost cele purtate de naţiunea germană.
Ion Iliescu: O atitudine de aceasta, de integrare a Moldovei, era privită în plan internaţional ca o tendinţă a României de a acapara teritorii străine. Deci trebuia să fim prudenţi din acest punct de vedere. Credeţi că exista înţelegere, nu mă refer la Moscova, ci pe plan internaţional, pentru aşa ceva? Ce putea să facă România?
Retrospectiv, oficiali de diverse ranguri în 1990, oferă altă explicaţie
Ioan Mircea Pașcu: A existat întotdeauna un efort al Ungariei de a împinge România spre Est pentru că asta le permitea lor să acţioneze pe zona Moldovei pentru că asta le permitea lor să acţioneze pe tema Transilvaniei. Iar noi am ştiut această chestiune.
Cosmin Popa: Credeţi că ungurii nu au pus problema Ardealului pentru că noi nu am pus problema Basarabiei?
În pofida rezervelor evidente de la Bucureşti, inclusiv declaraţia de independenţă a Republicii Moldova cuprinde un apel implicit la România.
Mircea Snegur: În ajunul celui de-al doilea război mondial, ca rezultat al cârdăşiei dintre liderii sovietici şi germani, cârdăşie intrată în istorie drept Pactul Ribbentrop-Molotov, Moldova este încorporată cu forţa în componenţa Uniunii Sovietice.
Dar România a decis să recunoască independenţa Republicii Moldova chiar în ziua în care a fost proclamată, adică la 27 august.
Ion Iliescu: Noi am privit cu deschidere, cu înţelegere, cu prietenie, mişcarea de desprindere de complexul sovietic. Iar problema integrării e o altă chestiune care ţine de o altă evoluţie, care nu ţine numai de Bucueşti, ci mai degrabă de Chişinău.
Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, vicepreşedintele Partidului Liberal: După declaraţia de independenţă a avut loc constituirea actului de constituire a Comunităţii Independente, la AlmaAta, şi Republica Moldova, prin preşedintele de atunci, Mircea Snegur, a semnat mai întâi acordul economic, apoi acordul politic. Statele baltice nu l-au semnat, nu au intrat in CSI, au primit rapid sprijin european şi american şi acum sunt membre ale Uniunii Europene. Republica Moldova se află tot acolo unde a fost acum 20 de ani.
Discussion about this post