Era 16 aprilie 1986, pe Stadionul Ghencea. În tribune, erau 30 000 spectatori. Vremea, primăvăratică era numai bună pentru fotbal în acea după amiază. Meciul a început nu cu mult înainte să se lase seara, la ora 17.30. Steaua București juca semifinala decisivă pentru a ști dacă ajungea sau nu să prindă cursa Tarom care să o ducă direct sau cu escală la Sevilla pe 7 mai 1986.
Adversara Stelei era mult mai titrata RSC Anderlecht Bruxelles. Oaspeții, pregătiți de Arie Haan veneau în următoarea formulă (un 4-4-2): Vekeman – Grün, Peruzović, Olsen, Andersen – Frimann, Vandereycken, Scifo, Vercauteren – Lozano (schimbat de Gudjohnsen în minutul 72), Vandenbergh (schimbat de către Demol în minutul 78).
Steaua pregătită de Emerich Jenei a abordat partida în formula clasică (tot un 4-4-2): Duckadam – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu ( înlocuit de către Weiszenbacher în minutul 87) – L.Bălan, T.Stoica, Bölöni, Balint ( înlocuit cu M.Radu în minutul 89) – Lăcătuș, Pițurcă.
A fost fără îndoială, ziua lui Victor Pițurcă. El a deschis scorul în minutul 4. Gabi Balint a majorat diferența în minutul 22. Pițurcă va reuși dubla în minutul 70, pecetluind soarta meciului și aducând calificarea în finala Cupei Campionilor Europeni.
Au fost patru cartonașe galbene, câte două pentru fiecare echipă. Belgienii au avut avertizări pentru Andersen în minutul 2 și Vercauteren în minutul 12 iar „militarii” au avut și ei 2 avertizări, Stoica în minutul 5 și Bălan în minutul 75.
Discussion about this post