Manuscrisele de la Marea Moartă au fost descoperite întâmplător de către niște păstori în anul 1947 și au o vechime de peste 2000 de ani, fiind datate cu aproximativ două sute de ani înainte de nașterea lui Isus.
Aceste documente au atras mereu atenţia cercetătorilor şi a publicului larg prin prisma conţinutului lor, fiind vorba de descoperirea unei religii foarte apropiate ca și ideologie cu cea promovăduită de Isus Christos. Oamenii de știință au încercat într-un studiu recent să afle mai multe detalii despre pergamentul care a fost folosit la realizarea manuscriselor. Deloc mică le-a fost mirarea să descopere urmele unei metode complet neștiute de realizare de către lumea din acea vreme.
Cu toate că majoritatea manuscriselor au fost deteriorate de trecerea vremii și de materialele folosite la realizarea lor, echipa de specialiști implicați în acest proiect au reușit să readucă la lumină peste 900 de papirusuri până în prezent, numărul reconstituirilor fiind în creștere. Cu toate că acestea nu au stat în condiții prea bune de-a lungul timpului, o parte dintre papirusuri au putut să fie readuse la forma lor inițială.
Pergamentul templului reprezintă unul dintre papirusurile cele mai bine păstrate. El a fost descoperit de către un grup de păstori în 1956, fiind pe urmă vândut pe bani mărunți unui negustor de anticihități care nu a bănuit valoarea documentelor pe care le-a obținut, păstrând manuscrisul în condiții deloc propice. Din acest motiv, papirusul a ajuns foarte deteriorat la cercetători. Datorită respectivei uzuri, azi el e cel mai subțire dintre toate documentele descoperite la Marea Moartă, fiind vorba de a 10-a parte dintr-un milimetru. Cu toate astea, manuscrisul mare de 8 metri continuă să reziste întreg datorită materialelor folosite la realizarea sa.
Tehnica de realizare a acestor manuscrise are o serie elemente comune, chiar dacă metodele de creare a pergamentelor diferă în funcție de regiune dar și de perioada istorică în care au fost realizate. Cu toate astea, absolut toate pergamentele au la bază o piele de animal ce se prelucra atât de mult până dispăreau absolut tot părul dar și urmele de țesut moale al pielii.
E interesant că oamenii de știință au constatat că Pergamentul Templului nu respectă același principiu de realizare ca restul manuscriselor. Ei au aflat că textul a fost scris pe acea parte a pielii ce intrase în contact cu animalul de proveniență al pielii, lucru complet surprinzător. Un alt detaliu atipic observat de ei e faptul că textul ar fi fost scris pe un strat anorganic de la suprafața pielii.
Acestea nu sunt toate detaliile surprinzătoare aflate despre acest pergament. Se pare că inclusiv realizarea sa s-a efectuat după o tehnică ce era necunoscută înainte. Mai exact, pe suprafața manuscrisului era întins un amestec de calciu, sulf și clorură de natriu, acel strat anorganic fiind cel care a permis pergamentului să reziste atât de bine în timp, în ciuda condițiilor vitrege de păstrare.
Cercetările efectuate aduc nu doar informații noi despre celebrele manuscrise, ci ele deschid un nou set de întrebări pentru specialiști deoarece substanțele folosite la realizarea sa nu se regăsesc în apa din Marea Moartă.
Discussion about this post