Alături de Ilie Lazăr vor fi reînhumate rămășițele soţiei sale, Mara Lazăr, fiicei şi ginerelui său, Lia Lazăr-Gherasim şi Ioan Gherasim, şi, respectiv, mamei soţiei sale, Vilma Urdea, deshumate la 29 noiembrie a.c. din Cimitirul Mănăştur din Cluj-Napoca.
Ilie Lazăr a devenit cel mai tânăr semnatar al Actului Unirii de la 1918 de fondare a Statului Național Unitar Român, ulterior parlamentar al Partidului Național Român.
Ilie Lazăr a urmat şcoala primară, apoi Liceul Piarist din Sighet. Din clasa a V-a s-a mutat la Liceul din Lugoj.
Studiile superioare le-a urmat la Facultăţile de Drept din Sighet şi Cluj, obţinând titlul de doctor în Drept al Universităţii din Cluj, apoi a mers la studii de specializare în economie, la Viena.
Înaltul omagiu al Bisericii Greco-Catolice, decorarea post-mortem, sau comemorarea de 1 Decembrie 2019 în Parlamentul României în care, în mai multe legislaturi, a fost deputat de Maramureș, sunt gesturi simbolice necesare, dar mult prea puțin pentru o personalitate cum a fost Ilie Lazăr, transmit organizatorii.
Pentru idealurile sale de dreptate națională și neatârnare a tării, Ilie Lazăr s-a luptat toată viata, pătimind 17 ani în temnitele comuniste de la Galați, Sighet (lotul Maniu), Rm. Sărat, apoi la Periprava.
În 1946 a fost împiedicat de comuniști să candideze în alegeri în urma unei farse judiciare și, în replică, sustinătorii săi din PNȚ au hotărât ca soția sa, Maria, să-și înainteze candidatura.
Deși aleasă deputat în circumscripția în care trebuia să candideze Ilie Lazăr, a refuzat apoi să-și ridice mandatul parlamentar în condițiile în care alegerile erau falsificate de comuniști, rezultatele fiind inversate în favoarea regimului marionetă de ocupație sovietică.
„Ce-aş putea să vă spun despre tata este că Iuliu Maniu îi spunea: <Ultimul nostru gascon>.
A fost un om plin de suflet, care credea în idealul pe care l-a servit şi nu se dădea în lături de la nicio jertfă, de la niciun risc. A fost un luptător, acesta a fost tata.
A avut mulţi duşmani, pentru că spunea ce gândea, era vehement, dar a fost omul care atunci când avea impresia că e prea dur şi face o nedreptate mergea şi cerea iertare: <Dacă te-am jignit şi dacă n-am fost drept cu tine, iartă-mă!>. Tata a crezut în idealul pe care l-a servit. Nu a luptat niciodată pentru îmbogăţire sau pentru afirmare.
A refuzat funcţii, a refuzat demnităţi. Când i s-a propus să fie ministru, i-a spus lui Iuliu Maniu: <Nu mi-a lăsat tatăl meu să fiu ministru, puneţi pe alţii, pentru care lucrul acesta însemnează ceva. Eu nu sunt făcut să stau în scaun să dau porunci, eu sunt făcut să mă bat, să cânt, să cuceresc!>”, povestea fiica sa Lia Lazăr Gherasim.
Discussion about this post