„Sunt într-o apocalipsă” – interviu cu un student american prins în Wuhan, locul unde a izbucnit epidemia de coronavirus

Nu există om în lumea asta să nu fi auzit până la această oră de epidemia de coronavirus, care s-a extins în toată China și, se pare, peste tot prin lume. Străzile din majoritatea orașelor sunt pline de oameni care poartă măști de protecție, zborurile din și către China au fost restricționate, iar astăzi, chiar și o simplă tuse poate duce la suspiciuni.

Însă cum arată viața în interiorul Wuhan-ului, orașul de 11 milioane de locuitori în care a izbucnit această teribilă epidemie? Și ce înseamnă să fii prizonier într-un astfel de loc?

Nicholas Schneider, un student american în vârstă de 21 de ani, a acordat un interviu agenției Reuters, vorbind despre criza cu care se confruntă orașul. Tânărul, care studiază matematică la Universitatea din Wuhan, se luptă de mai bine de o săptămână să găsească o modalitate de a părăsi orașul, însă fără succes.

„E ca un oraș fantomă, abia dacă vezi oameni sau mașini. E un sentiment straniu, mă simt ca și cum aș fi prins într-o apocalipsă.”

Autoritățile locale au blocat majoritatea mijloacelor de transport din și spre oraș, într-o încercare de a încetini răspândirea virusului.

Speriat, Schneider și-a întrebat părinții ce să facă, gândindu-se să plece cu trenul din oraș.

„Au zis că nu ar fi bine să fiu într-un tren zilele astea. A fost prima oară când am conștientizat ce se întâmplă. Eram speriat pentru că habar n-aveam ce aș putea să fac.”

Tânărul a contactat apoi ambasada americană, care i-a oferit un loc într-un zbor către SUA, un miracol aproape. Singura problemă, au spus că e de datoria lui să ajungă la aeroport, care se află tocmai în celălalt capăt al Wuhanului, la 50 de km depărtate de Schneider. Iar într-un oraș unde cam tot transportul în comun a fost oprit, tânărul a descoperit că o astfel de călătorie i-ar fi imposibilă.

A fost înștiințat apoi că ambasada i-a oferit locul în avion altcuiva.

„Nu mi-a venit să cred. Nu așa te porți cu un cetățean la ananghie.”

Schneider, care deține dublă cetățenie, și americană și germană, a contactat apoi ambasada Germaniei, iar aceștia au fost de-acord să-i ofere și loc într-un autobuz către aeroport și zbor pentru a părăsi acest loc străin, devenit zonă de carantină.