Conform unui sondaj realizat de platforma de recrutare BestJobs, unul din zece angajați și-a pierdut deja locul de muncă din cauza coronavirusului. Aproximativ 15% sunt, la ora actuală, în șomaj tehnic, iar 16% au un salariu micșorat.
Sondajul mai arată și că 35% din participanți anticipează că va fi foarte dificil să-și găsească un nou loc de muncă, iar peste o treime sun îngrijorați în ceea ce privește perspectivele lor profesionale. 36% din participanți au mărturisit că nu au economii pe care să se bazeze în această perioadă, iar 42% au destul pentru a supraviețui pe o perioadă de trei luni. În câteva zile, se împlinește o lună de când s-a declarat starea de urgență în România. Asta înseamnă două luni. Sau mai puțin. La urma urmei, alimentele necesare s-au scumpit și ele ca urmare a pandemiei, așa că suma care în trecut acoperea trei luni, astăzi poate foarte bine să acopere doar două.
Cam așa arată situația economică în România normală, iar lucrurile nu urmează decât să se înrăutățească în următoarea perioadă. Ce-i mai rău încă n-a venit pentru angajați, deoarece odată ce starea de criză va trece și România va redeschide companiile, vor urma concedieri în masă. E logic. Perioada asta de inactivitate afectează în mod serios toate afacerile și buticurile, oricât de mari sau de modeste ar fi ele, iar cele care vor reuși să iasă basma curată din această pandemie vor realiza cu tristețe că nu își permit să întrețină câți angajați aveau odinioară.
Iar pe principiul ultimul venit, primul plecat, oamenii vor rămâne fără loc de muncă. Aceiași oameni care nu au economii, aceiași oameni care abia dacă mai au din ce să supraviețuiască următoarele câteva luni.
Acest sondaj ar trebui să fie demonstrativ pentru toți oamenii care se mai îndoiesc de necesitatea redeschiderii țării urgent. Cu cât așteptăm mai mult, cu atât mai rău ne va fi ulterior. Cu cât se prelungește starea de urgență, cu atât va urca și șomajul.
„Da, dar sănătatea e mai importantă”.
Da și nu. Cum spunea unul dintre oamenii intervievați pe aeroportul din Cluj, „până să ne omoare virusul, ne omoară sărăcia”. Iar astea două luni de criză nu vor fi nimic în fața recesiunii ce urmează.
Mulți dintre cei care invocă argumentul de mai sus sunt indivizi privilegiați. Au economii sau au familie care să-i susțină. De multe ori, au și un job stabil pe care eventual îl pot face de-acasă în perioada asta. Pe scurt, ei nu vor fi primii afectați. Zic primii pentru că toți urmează să fim loviți de recesiune, chiar și cei care avem norocul de a ne păstra job-ul.
Așa că da, norocul tău dacă ai cu ce să te întreții în această perioadă. Bravo ție. Mulți, însă, nu au. Și cu ei, ce facem? Nu sunt și ei tot români? Ne doare de sănătatea tuturor, dar când vine vorba de supraviețuirea tuturor, atunci pe români îi doare în cot.
Peste tot în Occident, se caută soluții pentru a redeschide încet încet producția și a pune pe picioare economia țării. La noi, Klaus Iohannis se pregătește să prelungească starea de urgență. Pseudo-autorități medicale, cum ar fi domnul Streinu-Cercel, bat furioase din piciorușe, spunându-ne să mai stăm zece săptămâni acasă.
Domnule Cercel, domnule Iohannis, în alea 10 săptămâni, ne hrăniți dumneavoastră? În toamnă, când ăla mic va avea nevoie de pantofi, ne bazăm pe dumneavoastră să ne împrumutați cardul de credit sau îl obligăm pe copil să-și înghesuie degetele în tenișii de anul trecut?
Nu vă mai lăsați, oameni buni, păcăliți. Oamenii care acum laudă prelungirea stării de urgență și carantina nu vor fi atât de afectați de aceste măsuri. Liderii noștri politici vor trăi bine mersi și după starea de urgență. Domnul Iohannis va avea din ce bani să plece în una din faimoasele sale vacanțe.
Prelungirea stării de urgență și refuzul încăpățânat al statului de a demara redeschiderea țării vor avea efecte dezastruoase asupra României. Și tocmai de-aceea, oamenii care vor fi primii afectați de această catastrofă economică ar trebui să fie primii care cer repornirea economiei.
Discussion about this post