Actriţa Dorina Chiriac povesteşte de ce este şi acum, la şase luni de la izbucnirea epidemiei, într-o continuă stare de urgenţă. „De ce spun asta? Din cauza felului în care am receptat noi toata povestea, de felul în care ne-a fost predate.” Aceasta atinge un subiect extrem de discutat în aceste ultime luni şi anume deschiderea şcolilor, mărturisind franc:” Şcoala noastră ar trebui dinamitată. Politicul să-şi ia ghearele de pe învăţământul nostru”
Iată ce crede cunoscuta actriţă despre carieră, roluri şi ideea de teatru în aer liber, ţinând cont de vremurile nebune pe care le trăim.
„Până la 48 de ani nu m-a convins nimeni cu treaba asta cu cariera. Eu nu am avut roluri, am avut întâlniri (…) Teatrul în aer liber ucide spectacolele pentru interior. Teatrul stradal este cu totul altceva.”
Dan Byron: „Avem muzicieni extraordinari, dar mulţi au comportament de lăutari”
Dan Byron spune că există muzică şi după pandemie. „Este normal să fim speriaţi, dar şi sănătatea noastră mintală este importantă. La începutul concertelor în pandemie, a fost mai ciudat, lumea fiind distanţată. Dar ne-am obişnuit şi noi, nevoia lor de muzică este mai mare şi atmosfera este foarte mişto.”
Solistul trupei Byron, pe numele său Daniel Radu, îți mărturiseşte că nu a putut să facă compromisuri, dar îţi spune şi ce anume îi displace la unii dintre cântăreţii din ţara noastră.
„Nu am putut să fac compromisuri. Nu m-a lăsat ceva din mine. (…) Sunt o grămadă de muzicieni extraordinari în România, dar foarte mulţi dintre ai au comportamentul ăla de lăutari. Ca şi cum cineva ar vrea să-i ţepuiască mereu”, conchide solistul.
T. Paleologu despre alegerile profesionale, educaţie şi tarele societăţii româneşti
Fost ministru al Culturii şi fost ambasador al României în Danemarca, Theodor Paleologu explică de ce, cu mintea de acum, ar face alte alegeri în ceea ce priveşte partea profesională.
„Mi-a plăcut să fiu ambasador. La 32 de ani să ai posibilitatea să reprezinţi ţara ta. Dar, cu mintea de acum nu sunt deloc convins ca aş mai accepta. Am revenit la ceea ce fac eu cel mai bine si anume predatul. Dar este adevarat că anii de ambasadorie, de ministeriat m-au făcut să fiu un profesor mai bun.”
Profesorul Paleologu vorbeşte deschis despre măsurile pe care le-ar lua dacă ar fi ministrul Educaţiei, despre ideea de homeschooling – o idee care prinde din ce în ce mai mult contur în România de astăzi – dar şi despre tarele masoneriei româneşti în care vedem „tot felul de scandaluri, prostii, hoţomănii.”
„La noi, este un sport naţional să încălcăm regulile. În mentalitatea românească, orice lege este făcută să fie încălcată”, conchide fostul ministru.
„Eu cred, însă, că vom asista la o dezvoltare a homeschooling-ului în România. Văd multe mesaje de la părinţi care preferă să facă acasă cursuri cu copiii, îmi cer sfaturi. Cred că lucurul acesta se va întâmpla în următoarele luni, cei care avem o competenţă în materie de predare să încercăm să venim în întâmpinarea acestei nevoi.
Va fi o serioasă nevoie de cursuri de calitate online, şi nu numai de cursuri destinate copiilor, ci şi de cursuri destinate părinţilor care au nevoie de un anumit ghidaj pentru a face un lucru destul de dificil, homeschoolingul nu e atât de uşor, sunt anumite greşeli care nu trebuie făcute. Cred că pentru noi, pentru Fundaţia Paleologu şi pentru alţii care au acelaşi profil, va fi un an extraordinar de bogat, avem foarte multe de făcut.
Pe de o parte avem o criză şi în educaţie, pe lângă cea sanitară, economică, iar pentru cei care se pricep la predare, dar nu sunt în sistemul public, cred că asta deschide nişte orizonturi extrem de exigente, adică mă pregătesc să turez la maximum în următorul an. Mulţi părinţi îşi doresc să facă homeschooling, cursuri acasă pentru copii, iar lucrul acesta nu e rău. E o dezvoltare care deja începuse în urmă cu câţiva ani, e o mişcare pe care o urmăresc cu interes şi care cred că trebuie ajutată, chiar dacă ea nu e prevăzută în legea învăţământului.”
Theodor Paleologu: (…) Eu, ca ministru al educaţiei, printre primele măsuri luate ar fi să micşorez dominaţia ministerului asupra învăţământului privat. Cred că ar trebui să fie mai suplă curricula, nu ar trebuie să li se impună şcolilor private să urmeze în proporţie de 80% programa oficială a ministerului.
Asta e o măsură care ar suscita mare rezistenţă din partea unei părţi a sistemului educational. De asemenea, aş reintroduce examenele de admitere în facultăţi, pentru că eu consider că ar trebui să avem ca ambiţie ca măcar trei universităţi româneşti să fie în topurile internaţionale.
Nici o universitate românească nu mai e vizibilă în topurile internaţionale. Sunt universităţi care nu îşi au rostul în ţara aceasta, sunt doar nişte oficine care dau diplome contra-cost. Iată nişte lucruri care sunt radicale şi nici un ministru nu a avut curajul să abordeze aceste probleme.”
Vlad Craioveanu: Domnul profesor, aş vrea să schimbăm puţin registrul şi să vă întreb de ce credeţi că masoneria e văzută ca un grup de oameni puternici şi răi. Dumneavostră îi mai ştiţi pe unii reprezentanţi ai Marii Loji Naţionale. Cum sunt oamenii ăştia şi ce fac ei?
Theodor Paleologu: În primul rând trebuie spus că masoneria românească e românească, adică e compusă din români cu trăsăturile specifice unor români, de aceea vedem în masoneria românească tot felul de scandaluri, prostii, hoţomănii, faptul că s-au vândut grade în masonerie. O să mă întrebaţi de unde ştiu lucruile acestea. Eu nu sunt francmason, dar am respect pentru spiritualitatea masonică, e un tip de spiritualitate absolut stimabilă, e o căutare a perfectării sinelui, e un demers cât de poate de stimabil, chiar admirabil aş putea spune. Problema e că masoneria românească e românească.
Dar, orice organizaţie, pusă într-un anumit mediu, ia trăsăturile acelui mediu înconjurător. În societatea daneză nu exista niciun fel de percepţie negativă a masoneriei daneze, despre care se ştie foarte bine ce face, nu se bagă unde nu are ce căuta. Asta e problema, faptul că sunt masoni care nu se comportă în conformitate cu etica masonică.
Eu, totuşi, sunt fiu de mare maestru al Masoneriei şi am aceeaşi exigenţă pe care o avea şi el. Nu sunt mason, dar când văd un mason care se comportă inacceptabil din punct de vedere masonic, îl pun într-o categorie de ipocriţi cu care nu fac nici un fel de compromisuri. Tocmai pentru că respect spiritualitatea masonică şi sunt foarte intransigent când văd mizeriile din masoneria românească. De altminteri, însuşi tatăl meu le-a văzut şi a fost foarte supărat de ce a văzut în anii 1990, astfel încât s-a retras din activitate, nu prea avea sens la vârsta lui să cureţe grajdurile lui Augias”.
Discussion about this post