Protestăm, dar doar când ne dă stăpânul dreptul din grajd. Voiam să spun cușcă, dar mi-am dat seama c-ar fi nepotrivit. Nu suntem niște dulăi fioroși, gata de luptă. Suntem niște oi pașnice, care mai behăie din când în când pentru a alunga iluzia că nu ar avea o voce. Atât.
În ultima săptămână, am asistat la închiderea sistematică a cafenelelor, restaurantelor, la războiul deschis împotriva credinței în România și împreună cu aceasta, împotriva libertăților noastre de bază. Și cu toate acestea, nu am protestat. În funcție de sursele pe care le asculți, în stradă, sâmbătă, au ieșit cam 1.000 de oameni la București, dintr-o populație aproximativă de 2 milioane. Oameni buni, cu libertatea-n suflet, dar din păcate prea puțini ca să facă vreo diferență. Și n-am putut să nu mă întreb, unde erau toți chelnerii? Toate hostessele? Toți bucătarii? Cu alte cuvinte, toți cei care au fost direct afectați de închiderea Horeca – ei de ce nu protestau?
La urma urmei, mulți dintre protestatari sunt cei care ies în mod regulat în stradă, nu neapărat afectați direct de aceste închideri. Ce se întâmplă cu oamenii afectați direct? Aveați ceva mai bun de făcut? Poate nu puteați lipsi de la job, cumva? Sau poate aveți niște fonduri secrete despre care nu știe lumea… În primăvară, statisticile arătau că românul salariat, în medie, abia are economiile necesare pentru a se întreține într-o singură lună de șomaj. Și mi-e greu să cred că lucrurile s-au schimbat atât de tare în această perioadă extrem de prosperă care tocmai ce-a trecut.
Apoi mi-am amintit că 30 octombrie bate la ușă. Vă amintiți de 30 octombrie? Ați ieșit cu miile, cu zecile de mii în stradă să cereți dreptate pentru acele biete suflete de la Colectiv. Zile, săptămâni, ați urlat că voi vreți dreptate. Ce-i mai trist, unii chiar ați și crezut. Și totuși…
Cristian Piedone, care era primar la ora respectivă, în sectorul 4 unde a ars Colectivul, nu numai că este încă în libertate, dar tocmai ce a fost ales primar la sectorul cinci. De voi.
Victor Ponta, după a cărui demisie lătrați atât de tare, e și el bine-sănătos, conduce un partid bunicel, puternic și se descurcă pe scena politică.
Klaus Iohannis, președinte în timp ce sufletele din Colectiv ardeau, a fost reales pentru un al doilea mandat. De voi.
Cât despre tăticul nostru Raed Arafat, cel care a orchestrat intervenția dezastruoasă de la acea tragedie… Păi la el se roagă acum jumătate din poporul român și îl ascultați cu sfințenie cănd vă spune să vă asfixiați cu masca „de protecție”. Ascultat și venerat… de voi.
Voi, aceiași care vă vedeați mari apărători ai libertății, ați ajuns să plecați capul în fața acestor trădători de neam și nu mai ieșiți să vă apărați libertățile.
Hai c-am plecat, nu de alta, dar eu trebuie s-ajung și la muncă astăzi. Pe voi, cei care ați rămas fără slujbă (iar), vă las să vă mai gândiți oleacă. Poate vă dați seama cum să deschideți ușa de la grajd.
Discussion about this post