Despicând adicțiile

Tocmai a murit scriitoarea americană Toni Morrison și pe Internet circulă de zor un citat potrivit căruia aceasta le spunea studenților ei că adevărata lor menire nu constă într-un simplu job: dacă sunt liberi, datoria lor este să elibereze pe altcineva, iar dacă dețin puterea, menirea lor este să îi împuternicească pe alții. În acest sens, m-am gândit să scriu despre un subiect pe care nu îl stăpânesc prea bine și nici nu știu dacă îl voi stăpâni vreodată, și anume despre vicii. Poate ceva de aici va ajuta măcar o persoană.

Nu am devenit vreodată vreo dependentă de droguri, însă parcă se prinde orice alt obicei prost de mine. În toate exagerez. Am ajuns să beau cantități enorme de cafea și să fumez extrem de mult, afundându-mă tot mai adânc în nemulțumire de sine și valuri de critici.

De puțină vreme, ceva s-a schimbat. Am hotărât, pentru prima dată, să schimb ceva. Povara devenise prea grea, cheltuiam prea mulți bani și îmi consumam prost timpul. Primul pas pe care l-am făcut e să realizez că problema era de ordin psihologic și emoțional, după care am început să fac observații pe temă și să fragmentez marile probleme ale adicției în probleme mai mici.

Omul fiind o creatură care funcționează în mare parte pe bază de obiceiuri, mi-am spus să încerc să fac mici schimbări în ceea ce mă determina să beau atât de multă cafea, lichid care mă agita intens, și să fumez. Am înlocuit astfel, cât am putut de mult, cafeaua cu lichide care îmi permiteau același obicei de a sorbi, însă erau mai puțin dăunătoare, cum ar fi ceaiul sau apa. Am încercat să mă delimitez cât mai mult de stresorii zilnici, care mă încărcau cu o panică irațională, pe care nu o mai puteam controla. Apoi, am încercat să comunic cât pot și să mă ocup de alte lucruri pentru a uita, pur și simplu, de cafea și țigări.

Încă mai beau cafea și fumez, însă mi-am dat seama că hotărârea de a renunța la vicii de acest tip trebuie să fie personală și progresul trebuie să aibă un sens la nivel individual. Îți pot spune o mie de oameni să te lași, iar tu să te afunzi din ce în ce mai mult. De aceea, folosește-te de ceea ce te ajută pe tine și ia din criticile lor doar ceea ce e mai bun și poți asimila! Dacă îți place să citești, citește cărți pe această temă! Dacă muncești sau ai o ocupație preferată, care îți aduce beneficii, fă asta cât mai mult și încearcă, pur și simplu, să uiți!

A reuși să scazi cantitatea de nicotină sau cafeină cu care este obișnuit corpul și a conștientiza acest fapt sunt, deja, pași înainte. Chiar dacă nu ai reușit încă să te lași, poți oricând repeta procesul în situația în care recazi.

Ultimul pas ar fi ca, la urma-urmei, să nu ne mai uităm înapoi!