Copilăria reprezintă cea mai frumoasă parte a vieții noastre, obișnuim să spunem aceasta și chiar să ne mândrim cu ea. Dar, din nefericire, nu toți putem să facem această afirmație. Unii au experimentat în copilărie diferite traume care au transformat definitiv adultul. Nu sunt puține cazurile de criminali odioși despre care s-a aflat că au fost maltratați fizic sau psihic când au fost copii. Lucrurile grave, lucrurile rele care s-au întâmplat în cele mai importante momente ale vieții omului, adică în copilărie, vor face răni dintre cele mai dureroase în personalitatea sa.
Specialiștii știu faptul că cei care au crescut în abuzuri de tot felul și în condiții grele pentru un copil ajung la maturitate oameni dificili. Greu de integrat, greu de înțeles, greu de iubit, posibile bombe umane. Și totul, de la copilărie.
Există și această greutate a adultului de a putea comunica fără bariere dragostea către propriii copii, către membrii familiei sale. Și aici trebuie identificată trauma pentru că această piedică în calea afecțiunii provine tot din perioada vulnerabilă a copilăriei. Undeva, cândva, adultul de acum nu a primit atunci când trebuia dovezile de afecțiune și aceste fapte l-au durut. Timpul a trecut, rănile s-au închis la suprafață dar nu s-au vindecat.
Nimic din ceea ce primim negativ în copilărie nu rămâne ascuns. Totul se observă cu acuratețe în viața de adult. Orice rană produsă personalității copilului va avea efecte devastatoare în evoluția lui ca adult. De aceea trebuie să avem o grijă deosebită de micuții noștri, să împărtășim cu ei dragostea și bunătatea, să-i învățăm respectul față de oameni și față de tot ceea ce ne înconjoară. Pentru că numai în acest fel vom crește generații de oameni valoroși, care nu vor avea niciodată rănile în suflet așa cum poate noi le avem. Este o nevoie și o datorie a noastră, a tuturor, să veghem asupra acestor lucruri.
Discussion about this post