Noptiera cu medicamente

Este o priveliște cu care ne-am obișnuit, ni se pare normal să vedem în camera unui bătrân cutiile cu medicamente aranjate frumos pe noptieră. Cei mai moderni au trecut la organizatoarele de pastile, acele cutii din plastic în care copiii le așează cu grijă pastilele pe rânduri, ca ei să știe ce au de luat dimineața ori la prânz. Foarte puțini dintre ei știu însă că jumătate dintre pilulele pe care le iau nu fac altceva decât să trateze efectele secundare provocate de cealaltă jumătate. Despre interacțiunea dintre diferitele tablete ce să mai vorbim?

Un studiu realizat în Marea Britanie arată cu două milioane de pacienți vârstnici riscă să sufere reacții grave din pricina numărului mare de medicamente prescrise.

Raportul, intitulat sugestiv „Mai mult rău decât bine”, arată că vârstnicilor li se prescriu medicamente prea multe, în combinații care pot fi periculoase și, adesea, doctorii nu-și bat capul să le explice riscurile la care se expun. Unul din cinci pensionari ia cel puțin șapte medicamente pe zi și milioane primesc tratamente care nu le sunt cu adevărat necesare.

La această categorie de vârstă, cele mai frecvent prescrise medicamente sunt cele pentru tensiune, anticoagulantele, cele pentru inimă sau dureri artritice, precum și cele pentru colesterol. Consumul excesiv de medicamente afectează stomacul sau ficatul, astfel că pacientul merge din nou la doctor și se alege cu o nouă rețetă. Mai periculoase sunt acele medicamente care pot da amețeli, cum ar fi diureticele de pildă, provocând căzături și fracturi, care, la persoanele în vârstă, pot avea efecte catastrofale.

O mare problemă este aceea că, odată prescris un medicament, bătrânul va continua să-l ia ani de zile cu sfințenie, că „așa a zis doamna doctor”. La rândul lor, doctorii rareori se ocupă să revizuiască întregul tratament al unui pensionar, mulțumindu-se să adauge câte o pastilă care să combată un simptom nou apărut.

Eventual o pastilă mai nouă și foarte scumpă. Cei mai mulți dintre vârstnici se bucură să li se dea un medicament nou, fără să-și bată capul să afle dacă acesta este cu adevărat mai bun.

Foarte puțini au curajul să mai renunțe la medicamentele prescrise cu toptanul și să încerce în schimb să-și îmbunătățească stilul de viață, printr-o dietă adecvată și multă mișcare.

E mai simplu să te bazezi pe medicamente și cumva ne-am obișnuit așa. Ni se pare perfect normal să vedem pensionarii așteptând cuminți la coadă la farmacie. Ni se pare perfect normal să avem câteva medicamente de luat atunci când ne vizităm părinții. „Așa e bătrânețea” ne spunem.

Și totuși, nu a fost mereu așa. Bunicii mei au trăit până după 80 de ani și nu-mi amintesc să fi văzut la ei noptiera plină cu medicamente. Nici nu mirosea a farmacie la ei în casă când mergeam să-i vizităm duminica.

Și nici nu ne rugau să ne oprim în drum la farmacie. Ne opream doar la cofetăria din colț să le luăm prăjituri cu frișcă. Parcă și bătrânețea era mai frumoasă pe timpuri!