Specialiştii Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului au realizat, încă din anul 2005, un sistem performant care poate să oprească alimentarea cu gaze, energie electrică şi cu apă în Capitală, cu jumătate de minut înaintea producerii unui cutremur puternic.
În toţi aceşti 15 ani, nici autorităţile şi nici furnizorii de utilităţi nu au fost interesaţi de sistem – afirmă directorul Institutului de Fizică a Pământului, Constantin Ionescu.
El a adăugat că sistemul de alertare ar putea permite şi avertizarea cetăţenilor prin SMS-uri, dar nici operatorii de telefonie mobilă nu au fost mai interesaţi.
Cele mai multe clădiri cu risc seismic ridicat sunt în sectoarele 1, 2 şi 3 din Capitală.
Marți, 4 martie 2020, s-au împlinit 43 de ani de la cel mai devastator cutremur din istoria modernă a României: seismul de 7,2 grade pe scara Richter din 1977. Urmările au fost devastatoare: peste 1.500 de morţi, 11.300 de răniţi şi aproape 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Cele mai multe pagube materiale s-au înregistrat în Bucureşti, unde au fost puse la pământ peste 30 de clădiri şi blocuri. Şi judeţele Galaţi şi Brăila au fost grav afectate de cutremur, dar şi alte localităţi din sudul şi estul ţării şi chiar unele ţări vecine, precum Bulgaria şi Iugoslavia.
Însă dincolo de drame şi cifre rămâne întrebarea crucială dacă românii – şi în mod special autorităţile – au învăţat ceva folositor din lecţia dură „predată” de cutremurul devastator din 4 martie 1977.
IGSU citează din cărţi
Atunci când vine vorba despre protejarea populaţiei în situaţii de catastrofă, prima instituţie abilitată de lege să prevină, să educe şi să salveze este Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), prin structurile sale teritoriale. Însă, dacă pe partea de prevenire şi stingere a incendiilor amintita instituţie excelează, în ceea ce priveşte seismele lucrurile stau cu totul altfel. De altfel, pe tot site-ul IGSU nu am găsit nici un material propriu, în versiune simplificată prin intermediul unor desene (aşa cum au toate statele care se respectă) legată de cum ar trebui să se comporte populaţia în timpul unui sinistru şi nici despre ceea ce ar trebui să facă oamenii pentru a reduce riscurile. Singura informare în acest sens este o compilaţie după o carte scrisă de profesorul Emil Sever Georgescu („Managementul Riscului Seismic – 2005).
„În SUA, Japonia, ca şi în alte ţări, toate cursurile, manualele şi tehnicile de supravieţuire la cutremur încep cu recomandarea deja clasică: „duck, cover and hold“ (sau „drop, cover and hold on”), adică: în caz de cutremur respectaţi trei faze: vă ghemuiţi, vă acoperiţi / protejaţi şi vă susţineţi (sau vă aruncaţi la pământ, vă acoperiţi / protejaţi şi vă ţineţi de ceva), fiind vorba de ghemuirea sau aşezarea cu faţa în jos, la podea, pe genunchi şi coate sau palme, acoperirea capului cu braţele şi palmele, protecţia sub o banca de clasă, masă solidă sau birou, cadrul uşii etc., după caz apucând cu mâinile piciorul mesei, biroului sau băncii”, explică profesorul Georgescu elementele esenţiale pentru supravieţuire în caz de cutremur.
1977 versus 2020: de trei ori mai multe pagube
Ce-ar însemna în 2020 un cutremur similar cu cel din 4 martie 1977 explică profesorul Emil Sever Georgescu, unul dintre cei mai importanţi experţi români în siguranţa construcţiilor.
„În România, stăm bine la nivel de legislaţie şi coduri, dar implementarea şi controlul măsurilor sunt deficitare. Populaţia încă are nevoie de cunostinţe corect transmise şi să fie sprijinită în reducerea riscurilor. Un cutremur similar cu cel din 1977 ar provoca pagube de 6 miliarde de euro, la nivelul întregii ţări, adică de trei ori mai mari decât acum 41 de ani“, spune profesorul Georgescu conform adevărul.ro.
„Paradoxal, am intrat în UE cu acest risc, insuficient cuantificat, şi mulţi au speranţa că Europa ne va ajuta să facem faţă situaţiilor şi stărilor de urgenţă care se vor produce. Pe termen imediat post-seism, poate că aşa va fi. Un mare cutremur de Vrancea va afecta direct peste jumătate de ţară, însă nu doar România, ci şi Republica Moldova, Bulgaria, Ucraina, etc., care vor solicita şi ele ajutoare europene. Consecinţe colaterale: împrumuturi externe pe termen lung, incapacitate de plată, stoparea dezvoltării durabile“, afirmă expertul.
Discussion about this post