Ministrul de Interne, Marcel Vela, a declarat ieri că România este cât se poate de pregătită să primească un val de imigranți, la nevoie. Conform Agerpres, acesta a oferit asigurări că există în prezent loc de cazare pentru 1 300 de imigranți, cu posibilitate de prelungire până la 2 700.
Acesta a mai adăugat că în cazul în care ar veni brusc un flux și mai mare de imigranți, s-ar lua desigur măsuri de urgență, cum ar fi fortificarea granițelor sau creerea mai multor centre de cazare.
Bineînțeles, declarațiile Ministrului au fost făcute în contextul crizei actuale de la granițele Greciei, unde, încă de săptămâna trecută, mii de migranți încearcă să pătrundă din Turcia către Grecia, după ce Ankara a anunțat că nu mai consideră valabilă înțelegerea încheiată cu Uniunea Europeană în 2016, conform căreia Turcia e responsabilă de oprirea imigranților ilegali.
Politicienii mai cu coloană vertebrală, cum ar fi Matteo Salvini al Italiei, sau Viktor Orban în Ungaria, nu sunt, desigur, atât de ospitalieri și își folosesc în prezent puterea și influența politică pentru a protesta o astfel de mișcare și pentru a-și apăra cum se poate țara de aceste valuri de invadatori.
Similar, nici președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu s-a arătat vreodată atât de „amabil” ca ministrul Vela, pentru care, se pare, e suficient să bați din palme și face patul și pun masa pentru acești imigranți.
Tot așa și țările din Grupul de la Vișegrad, Polonia, Cehia și Slovacia (pe lângă Ungaria lui Orban) au anunțat de-asemenea că nu vor primi imigranți la cheremul Uniunii Europene.
Din păcate, însă, România nu are parte de astfel de politicieni cu coloană vertebrală.
Urmărind declarațiile ministrului, nu poți să nu te întrebi, bine, bine, dar dacă tot avem acest spațiu de cazare, de ce nu ajutăm, domnule, oamenii străzii? De ce nu strângem indivizii care nu au unde dormi și care tocmai au trecut prin încă o iarnă, și le oferim un pat și o masă? Sau domnul Vela consideră că aceștia sunt un atu al societății românești?
O țară puternică își vede mai întâi de propriile probleme și de proprii ei cetățeni. Oamenii care dorm prin dosul gării sau pe bancă în parc sunt români cu frica lui Dumnezeu, nu imigranți care vin apoi să ne violeze și să ne decapiteze femeile. Și totuși, către ei întindem bucuroși o mână de ajutor, către compatrioții noștri nu.
Privind către țări precum Ungaria sau Polonia, mi-e sincer rușine cu conducerea atotlingușitoare a țării noastre.
Discussion about this post