Lance Armstrong, fostul mare ciclist, a acceptat să vorbească despre copilăria lui într-un documentar, iar prima parte a fost deja publicată de ESPN. Americanul a avut de suferit din cauza tatălui vitreg, Terry Armstrong.
„Îmi spunea să nu las sertarul deschis pentru că voi avea probleme. Eu lăsam sertarul deschis, iar el lua o padelă şi mă rupea în bătaie”, spune Lance Armstrong, fost ciclist, potrivit foxnews.com.
Armstrong a povestit că mama lui, care l-a născut la vârsta de 17 ani, nu se implica în bătăile primite.
„E un miracol că nu am ajuns criminal în serie”, a mai spus fostul ciclist.
Terry Armstrong, care a apărut şi el în documentar, a spus că momentele de violenţe erau efectul modului în care a crescut în şcoala cu regim militar.
„Dacă nu eram eu, nu era campionul care este astăzi”, a spus tatăl lui Lance.
Câştigătorul a şapte ediţii ale Turului Franţei a provocat un scandal imens în momentul în care a recunoscut că s-a dopat mai mulţi ani la rând. În plus, a precizat că nu regretă şi că ar face-o din nou.
Viața lui Lance Armstrong bate filmul
Daca cei de la Hollywood ar scrie un scenariu despre viață lui Lance atunci cu siguranță filmul ar fi o poveste dramatica. O boală mortală lovește un sportiv în plină ascensiune. Contrar tuturor previziunilor reușește să învingă boala și să revină în viață sportiva câștigând cel mai râvnit trofeu. ”Incredibil, așa ceva se întâmplă doar în filme” vor spune cei care vor vedea filmul. Dar iată că este o poveste adevărată.
Povestea lui Lance nu se termina odată cu câștigarea Turului Franței .Experiența prin care a trecut îl face să devina un membru marcant al comunității celor care îi ajută pe cei bolnavi de cancer și îl motivează să depună aceiași pasiune și dedicație arătate în cursele cicliste și în lupta împotrivă acestei maladii îngrozitoare. A castigat de 7 ori Turul Franței și a devenit una dintre cele mai admirate persoane din aceasta era.
Începutul carierei
Cariera lui Lance a început în localitatea Plano din Texas, unde mama lui, Linda, a încurajat și susținut talentul fiului său. A câștigat la vârsta de 13 ani primul concurs(Iron Kids Triathlon) și era un adevărat profesionist la doar 16 ani. Era aproape să piardă diploma de bacalaureat atunci când a plecat în cantonament cu echipa olimpică de ciclism a UȘA la Colorado Springs în ultimul an de liceu. Destinul îi era pecetluit, avea să devina un mare campion.
A ajuns pe primele locuri în clasamentul juniorilor și a participat la campionatele mondiale de juniori de la Moscova în 1989. În 1991 a devenit campion national al Statelor Unite și imediat după această performanță a trecut la ciclismul profesionist.
Odată devenit profesionist a demonstrat extrem de rapid de ce este în stare câștigând titlul de campion national la profesioniști (USPRO Championship), etape în Turul Franței, un campionat mondial, mai multe victorii în Tour du Pont. În 1996 Lance era pe primul loc în clasamentul mondial al cicliștilor și a participat cu echipa UȘA la jocurile olimpice de la Atlanta. În același an a semnat un contract cu echipa franceza COFIDIS.
„Experiența’ cancerului.
Când se părea că este în apogeul carierei a fost doborât de pe bicicleta de o boala îngrozitoare. În luna octombrie a anului 1996 medicul avea să îi dea o veste îngrozitoare, avea cancer. Și viața lui avea să se schimbe pentru totdeauna.
Testele au arătat că avea cancer testicular și acesta se răspândise la plămâni și la creier. Desi șansele erau sub 50%, Lance, înspăimântat, dar cu o determinare extraordinară, a început o forma agresivă de chimoterapie. La sfatul doctorilor a urmat un tratament care îi permitea o recuperare totală, fără riscul de a pierde din capacitatea pulmonară ca efect secundar. Remarcabil, chimioterapia a început să își facă efectul și Lance a început să spere că se va întoarce pe bicicleta.
Cancerul îl lasă cu adânci cicatrici psihice și emoționale dar după câțiva ani avea să afirme că: ”….a fost cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla”. Acest mod de a vedea lucrurile îi permite să vadă dincolo de ciclism și să se dedice comunității celor bolnavi de cancer. Înființează „Fundația Lance Armstrong” în încercarea de a ajuta pe cei bolnavi să lupte cu cancerul.
Revenirea
Faptul că nu mai era bolnav părea un miracol dar revenirea în lumea sportivă a fost ceva formidabil. Părăsit de cei de la COFIDIS, Lance nu a avut o echipa până când cei de la United States Postal Service(USPS) i-au oferit un loc în echipa lor. Chiar și fară a mai câștiga nimic povestea ar fi fost una care te poate inspira. Dar nu era de ajuns pentru Lance. El dorea să demonstreze ce poate în lumea ciclismului profesionist. Totuși revenirea nu a fost ușoară. În 1998 a abandonat în cursa Paris-Nice care se desfășura pe o vreme extrem de urâtă. Mulți au crezut că vă fi ultima zi a lui pe bicicleta.
Mai tărziu Lance avea să recunoască că nu era pregătit să se întoarcă (el învața încă cum să trăiască din nou). Se retrage în Bonne(Carolina de Nord) cu prietenul și antrenorul sau Chris Carmichael. Acolo a învățat să iubească bicicleta din nou și a reușit să câștige încredere în forțele sale.
Prima cursă a fost un motiv de bucurie pentru că a castigat. Și nu era orice cursa, era o cursa organizată de Lance Armstrong Foundation în orașul sau natal Austin, Texas.
Anul 1999 a venit și Lance avea un singur scop. Să câștige Turul Frântei.
Când Lance a apărut în prima etapa a turului era deja un învingător. Era o victorie pentru el și pentru toți supraviețuitorii cancerului.
Dar să participe nu era de ajuns. A câștigat prologul și a pedalat până la final cu o uimitoare putere. A câștigat primul său tur. Lance era deja un erou internațional.
A mai adăugat încă 6 victorii celei din 1999. A primit toate onorurile sportive care există și a devenit un simbol și un model pentru milioane de oameni. Continuă să fie un lider și un activist în lupta contra cancerului. Lance Armstrong Foundation este una dintre cele mai influente organizații de acest fel din lume și furnizează informații și ajutor pentru persoane din întreaga lume.
Lance s-a retras dar un lucru este sigur. Indiferent care este drumul sau el vă călători știind că fiecare zi contează și că fiecare pas este important.
Discussion about this post