Senatorul Ninel Peia este senator de Prahova, membru al grupului senatorial Pace! Întâi România. Este Chestor al Senatului, face parte din Comisiile de Transporturi și Energie. Este membru în Grupurile de Prietenie cu RS Vietnam, Regatul Hasemit al Iordaniei și Qatar.
Referitor la problemele actuale, Senatorul Ninel Peia a precizat:
„România suferă de o asimetrie informațională cronică. Posedăm un inventar geologic spectaculos, însă acesta rămâne captiv într-o paradigmă arhaică, de sorginte etatistă, invizibilă pentru algoritmii de evaluare ai marilor hub-uri financiare. Pentru a atrage capitalul sofisticat, prima etapă nu este extracția, ci reducerea incertitudinii.
Implementarea standardelor de raportare internațională (precum JORC sau NI 43-101) reprezintă procesul de „traducere” a bogăției telurice în limbajul universal al burselor. Prin auditarea rezervelor de cupru, litiu sau gaze de către entități terțe, de prestigiu global, transformăm zăcăminte incerte în colaterale bancabile. Această mutare elimină „discountul de țară” și forțează o reevaluare instantanee a activelor naționale. Nu mai suntem o destinație speculativă, ci un emitent de active strategice certificate, pregătit pentru o negociere de la egal la egal cu giganții din Fortune 500.
Modelul clasic al redevenței este o formă de „rentă leneșă” care privează statul de plus valoarea reală.
Propunerea mea ca senator vizează o simbioză suverană, o structură de tip Joint venture în care Statul Român își exercită dreptul de proprietate nu prin taxe, ci prin capital social (Equity).
Păstrarea pachetului de 51% asigură controlul asupra destinului strategic al resursei, în timp ce partenerul privat (49%) devine „motorul de eficiență”. În această arhitectură, multinaționala nu mai este un simplu chiriaș, ci un co-investitor al cărui profit depinde direct de optimizarea tehnologică și de transferul de know-how. Este un mecanism care aliniază stimulentele financiare ale capitalului privat cu obiectivele de securitate națională, transformând statul dintr-un arbitru adesea coruptibil într-un manager de active axat pe randament pe termen lung.
Exportul de materie primă brută este o formă de exil economic. O strategie matură trebuie să impună verticalizarea producției ca o condiție sine qua non pentru accesul la resurse. Aceasta este clauza de rafinare. Nu oferim acces la litiu sau magneziu fără o investiție corelată în unități de procesare chimică sau producție de componente high-tech pe sol românesc.
Prin crearea unor ecosisteme industriale integrate în proximitatea siturilor extractive, România părăsește periferia lanțului de aprovizionare și ocupă centrul acestuia. Această măsură nu este protecționism, ci pragmatism geopolitic. Oferim investitorului securitatea aprovizionării la sursă și costuri logistice optimizate, cerând în schimb ancorarea profitului prin infrastructură industrială fixă și locuri de muncă de înaltă calificare. Este tranziția de la o economie de tranzit la o economie de destinație.
Managementul companiilor de resurse din România a fost, istoric, un câmp de bătălie al intereselor obscure. Listarea duală (BVB + London Stock Exchange/NYSE) reprezintă cel mai eficient instrument de igienizare”.
Discussion about this post