Există numeroase legende care sunt în circulație despre Palatul Parlamentului. Unele dintre ele vorbesc că este cea mai mare clădire civilă din lume, altele că se vede de pe Lună. Palatul Parlamentului a fost în gândurile unor lideri ca Regele Carol al II-lea și Nicolae Ceaușescu. Evident, denumirea era alta. Primul i-a spus Casa Națiunii, celălalt, i-a spus Casa Poporului. Locul însă, Dealul Arsenalului, locul celebrei bătălii de pe Dealul Spirii, din septembrie 1848, ultima ciocnire cu otomanii pe teritoriul României dinaintea cuceririi independenței de stat, a fost în mintea amândurora. Dar cine a fost arhitectul care a proiectat clădirea?
Anca Petrescu a fost fiica unui disident anti-comunist
Arhitecta Anca Petrescu a văzut lumina zilei la Sighișoara, orașul-cetate al României, singura cetate europeană locuită în prezent. S-a născut pe 20 martie 1949. A fost fiica medicului și dizidentului anti-comunist Traian Petrescu. Acesta a fost de multe ori arestat iar Anca Petrescu nu a fost niciodată membru de partid. Ea a urmat studiile primare, gimnaziale și liceale la Liceul german „Joseph Haltrich” din Sighișoara. A urmat apoi Facultatea de Arhitectură din București. A absolvit în 1973. A avut lucrarea de stat la profesorul Octav Doicescu. Ea imaginase edificarea pe Dealul Arsenalului a unui ansamblu de conferințe, hoteluri și un centru de informatică-bibliotecă.
Definirea ca proiect a construcției „Casa Poporului” i-a adus mai multă umilință decât recunoaștere
Arhitecta avea numai 28 ani când proiectul conceput de ea, de Octav Doicescu și un mic colectiv de arhitecți a triumfat. Era vorba inclusiv de proiectul sistematizăzii zonei, de construcție a bulevardului de acces. Evident, asta a presupus strămutarea Schitului Maicilor, distrugerea Cartierului Uranus. Concursul de proiecte a început în 1977.
Concursul de proiecte a avut loc în două etape, sistematizarea până în 1980 și construcția în sine până în 1982. Ceaușescu a îngropat cilindrul de oțel inoxidabil la temelia Casei Poporului, la 25 iunie 1984. Lucrările vor fi abandonate la finalul lui 1989. Anca Petrescu a devenit ținta unei campanii nemeritate de defăimare. Cei ce regretau dispariția Cartierului Uranus au atacat-o, muncitorii nu au mai venit pe șantier.
Anca Petrescu a părăsit România și în 1990, i-a acordat un interviu celebrului jurnalist francez Frederic Mitterand, nepotul Președintelui Franței de la acea dată, Francois Mitterand. Datorită acelui interviu, Anca Petrescu a devenit admirată pe toate meridianele globului:
„„În perioada în care aici se trăgea în mine, acolo oamenii m-au apreciat și mi-au dat de lucru. Spuneau că dacă am fost în stare să fac o asemenea clădire, înseamnă că e ceva de capul meu. Așa am ajuns să primesc contracte internaționale, am lucrat la New York, la Paris, în lumea arabă”
Mitul Meșterului Manole în cheie inversă? Moartea tragică a marii arhitecte
Dacă în mitologia românească, Ana este sacrificată de Meșterul Manole pentru creație, Anca Petrescu a desăvârșit creația, lucrând până la moartea ei tragică. A revenit în 1993 și cel puțin până în 2005, când Casa Poporului a devenit Palatul Parlamentului, Anca Petrescu a reluat lucrările abandonate în 1990.
Anca Petrescu a fost deputat de Mehedinți pe listele PRM în perioada 2004-2008. Anca Petrescu a murit tragic. La 5 august 2013, mașina în care se afla Anca Petrescu a fost implicată într-un accident de circulație. Transportată de urgență la Spitalul Județean din Timișoara a fost ținută în viață de aparate până în septembrie 2013. Când starea sa a făcut posibil transferul, a fost transferată la Spitalul Floreasca din București. Din păcate, pe 30 octombrie 2013, inima ei a încetat să mai bată.
Scriitorul Dinu Săraru și regizorul Gheorghe Vitanidis au portretizat-o ca personaj de roman, respectiv de film!
În anul de grație 1979, regizorul Gheorghe Vitanidis, pornind de la scenariul lui Dinu Săraru, bazat pe romanul „Clipa”, scris în 1976, în care marele scriitor vâlcean relata perioada 1950-1970 în viața oamenilor, realizează filmul „Clipa”.
În filmul respectiv, apare o arhitectă, Ruxandra Mărăcineanu, jucată de Violeta Andrei. Ea este femeia care îl impresionează pe șeful județului Dumitru Dumitru, intepretat de Gheorghe Cozorici care în tinerețe făcuse parte și el din comitetul care-l arestase pe tatăl Ruxandrei ca „dușman al poporului”. Ulterior, trecuse și Dumitru Dumitru prin închisoare în timpul epurărilor din anii 50, apoi fusese reabilitat și conducea județul ca un lider respectat, temut și departe de a putea fi contestat, deși intenții erau. Să fie oare Ruxandra Mărăcineanu imaginea Ancăi Petrescu?
Discuția despre arhitecta aleasă să schimbe fața orașului (în mod clar Râmnicu Vâlcea, orașul nu e numit direct, dar apare invoca momentul pașoptist când în Parcul Zăvoi s-a cântat prima dată „Deșteaptă-te române”)are loc în intervalul 1:25:24 – 1:26: 10.
De la arhitect Anca Petrescu, pe lângă Casa Poporului, au rămas 350 de articole de ahitectură semnate de ea în publicații românești și internaționale de prestigiu. Peste toate, apare imaginea tragică a unui destin de creator.
Discussion about this post