Am stat de multe ori în cumpănă în a înțelege ce înseamnă ideologia progresistă. Chiar dacă eu am înțeles cu ani în urmă, am stat în cumpănă în găsi o explicație pentru public.
Ecclesiastul spune: „Deșetăciunea deșertăciunilor, totul e desertăciune! Nimic nou sub Soare!”
Sunt slove de Scriptură, simple ca formă, profunde ca înțeles. Păi oare progresismul este vreo plăsmuire nouă? Nicidecum! Ne aducem aminte că Troțki, Zinoviev, Kamenev, Buharin, tovarăși de idei ai lui Lenin au declanșat contrarevoluția bolșevică în 1917, pornid de la idei cât se poate de destructive, numite progresiste! Să dispară națiuni, popoare, să rămână muncitorii într-un stat al muncitorilor. Evident, luaseră de la Marx și Engels anumite elemente critice la adresa ordinii vechi.
Bela Kun în Ungaria și Otto Roth în Banat au creat republic progresiste. Armata Română a trebuit să intervină asupra Budapestei în vara lui 1919 ca să cadă guvernul progresist bolșevic de la Budapesta.
Dacă Lenin a murit în 1924, Troțki va fi deportat în Kazahstan apoi va ajunge în Franța, după care va ajunge în Mexic. Ori, ideile sale până la asasinarea sa de către Ramon Mercader în august 1940, s-au răspândit.
La Frankfurt, în Republica de la Weimar, a apărut școala marxistă anti-stalinistă numită Școala de la Frankfurt. În Italia, Antonio Gramsci visa la o societate fără familie, familia trebuind să fie distrusă, nu înlocuită cu altceva!
Așadar, să nu ne mai întrebăm de ce au existat în SUA US AID sau progresismul. Naziștii, fasciștii i-au izgonit pe troțkiști și pe cei din Școala de la Fankfurt în America. Acolo, ei au fost protejați de agenții lui Stalin, dar asemeni șarpelui încălzit la sân, mușcă și înveninează.
Progresismul, nazismul, fascismul, legionarismul, comunismul au încercat să distrugă democrația. Când comunismul a căzut, progresismul a reapărut să sugrume democrația. Așadar să nu ne mai întrebăm de unde a apărut în America progresismul sau cât de nou este. Progresismul a fost și este la fel de toxic precum fascismul și nazismul sau legionarismul. Comunismul de factură stalinistă a fost și el toxic pentru că a lovit în identitatea națională a popoarelor unde a ajuns Armata Roșie. Dar, după dispariția lui Stalin, destalinizarea a mai desfăcut supapele de presiune și elitele naționale evident, aservite ideologiei comuniste au putut să se desfășoare. Național-comunismul a fost o realitate nu doar în România. Peste tot, ideologii comuniști au conceput o linie naționalistă. Nu spun că nu au fost abuzuri. Au fost, au fost nedreptăți, au fost crime, încercări de exterminare a adversarului, dar intelectualitatea a rezistat.
Ne întrebăm de ce avem exacerbarea progresismului? Păi încălzit la sânul democrației americane, progresismul a căpușat America apoi Europa. De bine de rău, America a înțeles de unde venea pericolul. Este prematur să ne bucurăm, se vede cât de greu avansează și noua administrație Trump în lupta cu hidra progresistă. Dar, cel puțin este un început.
Că în România, sunt oameni politici care înțeleg pericolul progresist, o dovedește cea mai recentă declarație a senatorului de Prahova Ninel Peia:
„Trăim vremuri în care adevărul nu mai are valoare, iar principiile sunt de vânzare.
Se întâmplă din ce în ce mai des să fim puși în situația de a ne justifica, de a încerca să convingem oameni care nu vor să audă și care, oricât de limpede ar fi realitatea, o vor răstălmăci pentru că așa le dictează interesele.
Acești oameni nu caută adevărul, nu sunt preocupați de binele comun, ci sunt simpli mercenari ai ideologiei progresiste, plătiți să susțină o agendă străină de valorile autentice. Cine sunt acești agenți ai minciunii? Îi vedem peste tot, în politică, în presă, în instituții și chiar în rândul celor care ar trebui să apere moralitatea.
Au vândut gândirea critică pe sloganuri prefabricate, au înlocuit discernământul cu lozinci, iar pentru câteva privilegii, au devenit instrumente ale unei ideologii ce își propune să șteargă identitatea, tradițiile și valorile care ne definesc ca societate.
Nu trebuie să ne lăsăm prinși în capcana justificărilor.
Nu trebuie să încercăm să convingem pe cineva care refuză să vadă, pentru că problema lor nu este lipsa de informație, ci lipsa de conștiință. Oamenii cu suflet împăcat caută adevărul, cei frământați de conflicte interioare îl resping pentru că le demască propria ipocrizie.
Dar nu ne vom lăsa descurajați.
Cu rugăciune, cu smerenie și cu forța celor care nu se pleacă în fața dictaturii relativismului, vom merge înainte. Vom ieși mai puternici din această încercare, pentru că adevărul nu poate fi cumpărat, iar demnitatea nu are preț.
Zi binecuvântată și luciditate în fața minciunii!
Ninel PEIA senator al României și chestor al Senatului”
Discussion about this post