Cea mai frumoasă știre pe care am citit-o ieri avea legătură cu două persoane prinse la cerșit. Este vorba de o bunică nevăzătoare din Șimand, județul Arad, care nu beneficia de absolut niciun venit, și nepoata ei, în vârstă de 9 ani, care au fost identificate de polițiștii locali din municipiul Arad.
„O situație ce părea, la prima vedere, un nou caz de cerșetorie, s-a dovedit a fi un caz social”, spun știrile locale. Nu auzi des lucruri despre asemenea cazuri, însă, în acest caz, în loc să li se facă morală cerșetorilor, spre deliciul „plătitorilor de taxe”, cazul a fost pasat instituțiilor care se ocupă de ocupă de cazuri sociale, în speță DGASPC Arad.
Sunt sigură că există alte asemenea cazuri, în fond direcțiile generale de asistență socială de asta se ocupă. Cu toate acestea, cazurile de acest tip, în care încercăm să înțelegem o situație și nu să judecăm oameni ieșiți la cerșit la prima vedere sunt atât de rar mediatizate încât aproape că nu par a exista. Devoratorii de media sunt atât de absorbiți de propriile probleme încât pe „piață” nu mai există empatie pentru cazuri sociale, decât atunci când ele apar la televizor și sunt (suficient) cosmetizate vizual încât oamenii să mai poată simți milă. Atunci când nu faci decât să citești o știre sau te îndrepți grăbit spre serviciu, nu mai ai timp să-ți fie milă. Autoritățile trebuie să se ocupe și cu asta-basta.
În acest caz, nu numai că autoritățile s-au ocupat, dar au avut grijă să își facă și puțin PR. Multe dintre instituții dau dovadă de faptul că sunt capabile să angajeze oameni buni și originali, capabili să țină o pagină de socializare standardele secolului XXI. Ce este deosebit însă este că, de această dată, instituțiile au ieșit în evidență prin cel mai firesc lucru posibil: cooperarea întru realizarea atribuțiilor lor de bază.
Dacă ar exista și mai mult interes pentru o educare a cetățeanului înspre cunoașterea acestor atribuții, ar exista probabil oameni care ar fi mai ușor îndrumați spre serviciile sociale, de pildă. Astfel, nu numai că instituțiile ar găsi persoanele vulnerabile mult mai repede și și-ar face, până la urmă, treaba, ci ar și rezolva probleme vizibile mult mai ușor. Ideea este comună în Europa: administrația trebuie să facă pași înspre cetățean, inclusiv înspre cetățeanul vulnerabil.
Discussion about this post