Toată lumea e pe Tinder. Toți prietenii mei, de la 19 ani până la 40 și ceva, și cu siguranță și mai mari, dar nu cunosc eu. Tinder-ul a început cu niște scopuri clare, bine definite – să aducă împreună doi oameni care caută o distracție, o relație fizică de scurtă durată.
Parcă aud deja unu-doi cititori argumentând că ba nu, pe Tinder se pot lega și relații serioase. Mai ușor. Că sunt oameni izolați care caută ceva serios nu neg, doar că majoritatea de indivizi peste care dau caută, din păcate, doar sex. Mie mi-au spus-o deja mai mulți oameni, și întâlniți pe aplicație, și care nu foloseau – Tinder-ul pentru asta e.
Și sincer, mi se pare trist. N-am nimic împotriva unei relații pasagere, a unei aventuri de o noapte sau mai știu eu, dar genul ăsta de povești ar trebui să se lege în mod natural, și eventual, pe viu.
Ne-am obișnuit atât de tare să putem face totul online că nu ni se mai pare deloc straniu să putem stabilii cu un necunoscut ziua și ora. Mie mi se pare îngrozitor, nu înțeleg ce atracție poți simți pentru o persoană văzută în câteva poze triste, menite să impresioneze.
Dar bine, să zicem. Aventura ca aventura. La urma urmei, suntem toți adulți și putem decide singuri ce facem și cu cine.
Să zicem că asta n-ar fi o problemă. Dar mai sunt gloate de puștani pe Tinder care nici nu știu ce caută. Mulți care sunt prea mici să fi ieșit serios în lume și să înțeleagă implicațiile unei relații pur sexuale. Sigur, cred că asta vor, dar de fapt, mulți caută pe cineva cu care să vorbească sau să mai iasă. Și e foarte trist pentru că tineretul din ziua de azi s-a obișnuit cu ideea că Tinder-ul e universul romantic al epocii lor. Aici se agață, aici se leagă relații. Mulți cred că e perfect normal să schimbi două mesaje cu o necunoscută și să sari în pat cu ea.
Desigur, poate fi foarte periculos Tinder-ul și trebuie să ai mare grijă cu cine alegi să te întâlnești. Dar să zicem că totul merge cum trebuie, nu e un capăt de țară. O legătură scurtă, poate ai fi sperat la mai mult, dar în esență, ești bine.
Nu e cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Dar mă întreb sincer cum vor arăta relațiile de peste zece ani? Cuplurile, părinții viitoarelor generații se vor fi întâlnit tot pe Tinder?
Poate nu sună grav, dar genul ăsta de aplicație răpește un element esențial din relația dintre doi oameni și ne dă impresia că și relațiile sunt tot un serviciu online. Există aplicație și pentru asta, nu?
La trei, comand o shaorma pe FoodPanda, la cinci, mă văd cu o fată de pe Tinder, la șapte, bag un Netflix.
Întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni în viața reală care îți spun direct că ei caută doar sex. Și mi se pare straniu. Cu siguranță, mulți oameni căutau asta și acum 50 de ani, dar nu era chiar așa ușor, nu erau atât de direcți, atât de lipsiți de romantism. Omul nu e un roboțel, nu-i poți da comanda să facă un lucru și el se execută.
Nu știu, poate am înnebunit eu. Ne duce Tinder-ul ăsta la o lume mai sinceră (teoretic, un lucru bun) sau ne fură încet-încet elementul ăla esențial de chimie din relația inter-umană?
Discussion about this post