Am mers să văd „Joker” mânată de curiozitate, toată lumea vorbește despre acest film și foarte mulți îl critică. Am intrat în sala de cinema cu gândul că voi vedea povestea unui nebun dezlănțuit care omoară în stânga și-n dreapta pe cine apucă.
Surpriza cea mare a fost aceea că regizorul filmului, Todd Phillips, ne spune foarte clar că și noi, cei din sală, suntem niște bieți clovni, la fel ca eroul principal, Arthur Fleck. Ne-o spune, în mod neașteptat, prin intermediul unui personaj prezentat drept pozitiv în alte filme ale francizei ”Batman”. Thomas Wayne, exemplarul tată al lui Batman, este în acest film un politician cinic, în opinia căruia oamenii de rând, cei care se plâng că n-au reușit în viață, cei nemulțumiți de felul în care merge societatea modernă sunt niște clovni. Filmul, de altfel, ni-i arată pe oamenii mărunți din Gotham punându-și măști de clovn și ieșind în stradă să măture sistemul, în frunte cu familia Wayne.
Foarte posibil acesta este unul dintre motivele pentru care ”Joker” a primit multe cronici proaste. Spaima cea mare nu este că vreun nebun s-ar putea să comită un masacru, ci că, inspirați de acest film, clovnii s-ar putea trezi și ei!
Un alt reproș adus filmului este „violența gratuită”, însă filmul nu este mai violent ca orice alt film din seria ”Batman” sau ca un banal film de acțiune, în care morții se numără cu duzinile. Iar violența nu este gratuită. Arthur Fleck nu omoară oameni la întâmplare, pradă unui acces de demență. Crimele sale sunt motivate de violențele și umilințele la care a fost supus, de unde și simpatia pe care o trezește în sufletul spectatorului. Este o problemă delicată, căci violența nu este un răspuns, iar civilizația s-ar prăbuși în haos dacă ne-am apuca să ne facem fiecare dreptate cu pumnul ori cu pistolul.
Pe de altă parte, n-ai cum să nu-l înțelegi pe Joker a cărui prăbușire într-o spirală a violenței începe în mod simbolic cu uciderea unor bancheri. Meseria victimelor nu este aleasă la întâmplare, cele mai mari inechități ale societății în care trăim au la bază sistemul bancar, conceput să ne jupoaie de bani și să ne țină într-o formă nouă de sclavie, cea financiară. Bancherii nu-și bat joc de noi în metrou, ca în cazul lui Fleck, căci bancherii adevărați nu circulă cu metroul. Bancherii își bat joc de tine la ghișeu, prin intermediul funcționare care îți spune cu un zâmbet rece pe buze că mai ai de plătit atâta dobândă, și comisioane, și taxe… Câți dintre noi nu am ieșit plini de nervi din sediul unei bănci? Doar că noi nu suntem nebuni, ca Arthur Fleck, noi știm să ne controlăm și, cel mai adesea, înghițim umilințele la care suntem supuși.
Aici deranjează filmul, căci plantează în mintea spectatorului ideea că ar putea să-și pună masca de clovn și să iasă în stradă.
Ce e foarte ciudat este că, la școală, ni se predau ca exemple diversele revolte și răscoale din istorie, însă atunci când se sugerează posibilitatea că și sistemul actual ar trebui schimbat asta e de neimaginat. Nu care cumva să meargă lumea la film să învețe prostii!
Că tot intrăm în weekend, mergeți la film să vă faceți propria idee. Nu lăsați pe alții să vă spună ce să credeți. Nu în ultimul rând, Joaquin Phoenix merită toți banii… și premiul Oscar!
Discussion about this post