Am văzut în ultimele zile nenumărate rugăminți de ajutor pe Facebook. Actori independenți care deplâng închiderea teatrelor și care te încurajează discret să donezi contravaloarea biletelor pe luna martie teatrului de care aparțin ei, amintindu-ți că sunt independenți și că din banii ăștia trăiesc.
Oameni din diverse domenii semnând de zor petiții și cerând ajutoare de la stat pentru toți oamenii muncii care sunt loviți în plin de această epidemie. Din nou, oameni care cer susținere, bani, ajutor.
Oameni care, în aceeași zi în care postează astfel de rugăminți, lansează și „apeluri igienice” de „spălați-vă pe mânuțe” și își pun cu mândrie hashtag-ul de #stauacasă în urma oricărei postări.
Să ne înțelegem, vorbim despre oameni care nu intrau în contact cu mai mult de 100 de persoane o dată (maximul impus de stat), actori ale căror spectacole abia strângeau 30 de spectatori, artiști independenți pentru care, în mod normal, aș avea tot respectul. Oameni muncitori, fără îndoială, însă în final, oameni neajutorați. Și mai rău, oameni care aleg să fie neajutorați.
Au apărut incredibil de mulți indivizi care se auto-izolează și care laudă măsurile draconice impuse de statul român. Nu prezintă simptome și nu ar fi intrat neapărat în contact cu mulțimi uriașe în cadrul muncii lor, dar care aleg să #steaacasă și apoi așteaptă ajutor și susținere pentru curajoasa lor decizie.
Însă lumea reală din păcate nu merge așa, iar toți oamenii care s-au lăsat speriați de această isterie promovată de toate outleturile media, atât din țară, cât și din străinătate, vor fi cei care vor plăti prețul final. Pentru că nu au fost capabili să judece situația pentru ei și au luat de bun ce li s-a spus.
Bun, e alegerea ta, tremuri în fața marelui virus, îndeși hârtie igienică cât cuprinde, dar apoi îmi ceri mie să te susțin. Eu te-aș susține cu tot dragul, dar refuz să stau în spatele unui om laș.
Nu spune nimeni că acest virus nu ar fi real sau periculos, ci pur și simplu că măsurile luate de majoritatea țărilor așa-zis civilizate sunt mult peste orice limită a bunului simț.
Iar aceste măsuri se vor răsfrânge asupra ta. Asupra omului care riscă să fie dat afară sau al cărui câștig pe luna martie va scădea semnificativ din cauza coronavirusului, și în astfel de condiții, e de datoria ta să te opui, să lupți, să protestezi pentru că vorbim de pâinea ta, de familia ta, de datoria ta.
Eu te-aș susține, dar dacă aș vedea că și tu ești la fel de revoltat de măsurile astea aberante ca și mine.
Eu nu-mi pus hashtaguri trendy pe contul de Facebook și dacă aș simți că propria-mi slujbă e în pericol, eu aș protesta. Tu, însă, refuzi să faci aceste lucruri și ai încredere că totul va fi bine, cumva, că cineva, undeva, va vedea nedreptatea masivă comisă împotriva ta. Alegi să crezi că nu se va permite ca oameni muncitori și capabili ca și tine să-și piardă slujba din cauza unei isterii pompate, să nu aibă din ce să-și plătească chiria.
Dar adevărul e că nu va observa nimeni, deoarece nimănui nu îi pasă pe lumea asta. Oamenii sunt răi, egoiști, iar la sfârșitul acestei crize, toți vor fi mult prea ocupați să-și numere propriile pierderi ca să mai fie atenți și la ale altuia.
E de datoria ta să contești nedreptățile la care ești în prezent condamnat. Reține, în zilele astea de criză, creierul nu poate fi dat de la unul la altul – nu e igienic – iar dacă tu nu gândești pentru tine însuți, să știi că nimeni n-o s-o facă pentru tine.
Discussion about this post