Vânzătorii de moarte

E greu să crezi că mai gândește cineva normal în aceste zile de isterie planetară. E greu să crezi că mai sunt și alții care înțeleg cine și cum întreține groaza în sufletele oamenilor.

Un astfel de om este Cătălin Pena , jurnalist de modă veche, 30 de ani, a fost șef la politic ziarul„ Ziua”, redactor șef la ziarul „Puterea”, acum este jurnalist la „Evenimentul Zilei”. Face parte din vechea generație, jurnalistul cu pix si carnetel, născut si crescut la Caracal, de unde sunt si Dan Diaconescu, Marius Tucă, Ninel Peia, Alexandru Cumpanasu si multi altii. Ce au în comun oltenii din acea generație de sunt artiști ai stilului si vorbelor cu duh?

În mod sigur au bun simț, marfă greu de găsit în zilele noastre.

Jurnalistul Cătălin Pena a izbucnit astăzi la adresa colegilor de breaslă, cei care vă terorizează zilnic cu Apocalipsa coronavirusului.

Cei la care se referă Cătălin Pena sunt aceia pe care îi primiți zilnic în casele dumneavoastră și ei își întind degrabă marfa putregăită și ciopârțită sub ochii voștri, amețindu-vă cu spectacolul irezistibil al morții, de la care nu vă puteți lua privirea.

V-ați obișnuit să stați cu orele la talk-show, uitând că show înseamnă de fapt spectacol, în cazul de față spectacolul morții ce, iată, vă amenință direct. Un spectacol cinic, căci nu există ființă mai cinică în fața morții decât jurnalistul. Oricine a lucrat vreodată în presă știe asta, un avion prăbușit, un cutremur devastator, astea sunt mană cerească – MOARTEA VINDE!

Iar spectacolul grotesc care se derulează non-stop pe ecrane în ultimele săptămâni va însemna pentru mulți apogeul carierei, o epocă de care își vor aminti cu nostalgie. Ce de breaking news, ce audiență! Ce vremuri, Doamne!

Apetitul presei pentru mortăciuni nu e nou, dar ceea ce se întâmplă acum este inconștiență crasă. Acum nu e vorba de vreo înmormântare de vedetă la care să se vâre cu camera mai în față să se vadă vata din nasul mortului. Ceea ce trăim este o criză fără precedent, iar consecințele vor fi dramatice pe toate planurile – nu sunt doar morții pe care vi-i numără la bucată, mai e și democrația care se duce naibii sub ochii noștri, dar mai ales prăpădul economic, de pe urma căruia vom suferi cu toții. Inclusiv mercenarii ăștia ai morții. În loc să vâneze senzaționalul, ziariștii ar trebui să încerce să fie vocea rațiunii, să pună întrebări incomode puterii, să caute și alte soluții în afara celor oficiale, care, la drept vorbind, nu fac decât să mestece și să regurgiteze texte preluate de pe afară, de la alții la fel de breji ca și ei.

Din fericire, zilele presei mainstream sunt numărate, iar dezastrul economic ce va urma va însemna pentru mulți ultimul cui la sicriu, astfel că nu rămâne decât să facem ca domnul Orban și să le „urăm condoleanțe” încă de pe acum!