Generalul Nicolae Rotaru, autor român de renume și actualul Vicepreședinte al Partidului Neamul Românesc a postat seara trecută pe pagina sa de Facebook o analiză spectaculoasă a servitudinii României la mai marii „hulpavi ai lumii”.
„Caşeta de seară: ● Mai mereu, neamul din Carpaţi a fost atârnat, iar pământurile mănoase cu subsol bogat al Grădinii Maicii Domnului, jinduite de mai marii hulpavi ai planetei. Ora exactă s-a dat secole în şir de la Stambul, uneori de la Viena habsburgică, mai încoace, de la Paris, iar adesea ceasul s-a potrivit cu cel din Turnul Spaski al Kremlinului. Până şi pentru Unirea (realizată cu voie de la Marile Puteri) s-a cerut voie Turciei, Austriei, Franţei şi s-a obţinut sprijinul Rusiei, astfel că Domnul colonel Cuza a putut face reformele care au netezit drumul noului stat de la 1859 (România) spre statutul de regat, înfăptuit prin „trădarea generoşilor” autohtoni, tot sub un suveran străin, neamţul Carol I urmat de dinastia lui de Hohenzollerni. Aleşii get-beget s-au dovedit de multe ori nevrednici sau când s-a încercat autohtonismul (după modelul, şi ăla eşuat în favoarea importului de tip fanariot, al domniilor pământene) antonescian, dejist sau ceauşist, li s-a invocat drept tare naţionalismul, chiar rasismul, extremismul, dictatura şi s-a recurs la democraţia de import, ţara fiind guvernată marxist-leninist (sovietic) şi, mai apoi, globalist-progresist (euro-atlantic), potrivit standardelor, recomandărilor şi directivelor etranjere. O fi vreun blestem sau chiar suntem neam second hand, cum ni se tot spune de către mai tarii continentului, chiar şi de cei care chipurile ne-au cucerit ca să ne civilizeze, acum două milenii, sau de către mai tarii Terrei, cum au fost sovieticii „eliberatori” şi cum sunt americanii „aşteptaţi”? Despre opţiunile chino-arabe nu am cunoştinţă. Oricum, treaba cu neamul din Belgia Orientului şi dirijorii lui din Micul Paris nu e cuşeră, mânca-v-aş! Cel puţin aşa se vede pe axa britanico-franco-germană-olandeză. Ole!„ scrie domnul Rotaru, care pe lângă cariera militară, mai numără și o diplomă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București și o poziție de onoare în Uniunea Scriitorilor din România.
Partidul Neamul Românesc, din a cărui conducere face parte și domnul Rotaru, este o formațiune relativ nouă pe scena politică din România, însă una extrem de hotărâtă să producă o schimbare în politica țării și să smulgă țara din ghearele acestori guvernanți servili amintiți de dl. Rotaru în textul de mai sus.
Cu o orientare puternică spre naționalism și patrie, PNR-ul este unul din marile nume de dreapta care amenință balanța de putere obosită dintre PSD și PNL, două partide cu nume diferite, însă cu foarte puțină diferență în viziunea pentru România.
Discussion about this post