Trăim într-o societate momotizată, cum zicea basarabeanul Mihai Cimpoi, de la Memos, micul zeu al bârfelii, alungat din Olimp tocmai pentru aprehensiunea lui spre cleveteală. Olimpul nostru, dacă am asemui societatea de azi cu acel munte legendar, este plin de urmaşi ai zeişorului, ei înşişi, care mai de care un zeu peste prostimea majoritară.
Uneori mă simt ca Lenin care s-a aşezat la volanul unui automobil scăpat de sub control, cum spunea Wittgenstein. Trăiesc resemnarea de după surmenajul unei vieţi a exceselor generate de mediul cazon în care am trăit. Nu şi indiferentismul pe care-l trăiesc majoritatea dintre semenii mei, căci resemnarea mea nu este sinonimă cu lenea lor. Chiar acel dolce farniente asumat este generat tot de non combatul colectiv.
Mi se pare adesea că sunt exemplar de şeptel situat într-o cireadă aflată pe ultimul drum: cel al abatorului. Un sacrificiu al celor fără opinie, al necuvântătoarelor bipede, aduse la stadiul resemnării vecină cu instinctul drumului spre moartea fără glorie. Din cauza celor două nepăsări, desigur: a mai marilor naţiei spurcaţi la preţul minciunii şi a mai tarilor surviverilor dornici de excelsior.
Şi aşa, dat fiind traiul primei jumătăţi a vieţii (dacă o socotesc drept una centenară) în perioada lipsirii de libertatea de mişcare şi a restricţionării căldurii şi alimentelor pot spune că devenirea mea este un compendiu, o concizie existenţială, adică o anormalitate. Înclin să cred, după ce am apucat schimbarea de macaz şi pornirea (dimpreună cu ţara) pe drumul libertăţii şi democraţiei, că abia după momentul decembrie am început să trăiesc anormal (nu din pricina intrării în vârsta a treia), adică să sufăr şocul de a nu se fi potrivit deloc jindul cu realitatea. Înghesuiala partidelor, care mai de care (botezate) anticomuniste, respectiv social-democratice ori liberal-creştine cu orientări (zise) de dreapta (de centru ca PSD sau de extremă ca PRM) n-au făcut decât să (şi mai ales să-mi) dovedească valabilitatea expresiei din biblie: nimic nou sub soare. S-a declanşat, cum ar veni, „bâlciul deşertăciunilor” gestionat de „Turnul Babel” (vezi tabloul lui Bruegel din Kunsthistorisches Museum Wien, cu care seamănă clădirea Parlamentului Uniunii Europene), iar România, cum era de aşteptat (vezi istoria unde mai marii Europei şi ai Lumii ne-au ajutat frăţeşte luându-ne pe nimic bucăţica de la gură şi avuţiile din adâncuri sau ne-au certat cu război, dacă n-am jucat cum s-a cântat la Stambul, la Berlin, la Kremlin, la Viena, luându-ne pe degeaba şi restul de bogăţii cu pământuri cu tot de la pădurile haiduciei la provinciile mereu ciuntite pe care le moştenisem de la Burebista şi ale celor „mai viteji şi mai drepţi dintre traci”, cum caracteriza Herodot neamul daco-get) a ajuns cenuşăreasa UE, preşul de la uşa granzilor continentului, sluga democraţiilor de catifea, cum a devenit fosta stambă numită olandină, în care se dau unii dintre tăietori-spânzurătorii bruxellezi, ţara cobailor bipezi pe care aceeaşi (nouă) URSS experimentează (neo-marxist şi global) otrăvuri alimentare, utilităţi expirate, ţoale demodate.
Ce-am fost şi-am suferit, ce-am ajuns şi răbdăm! De ce? Fiindcă suntem ca naţiune (consideraţi, chiar de alogenii autohtoni de tip Brucan) stupid peuple sau rămaşi „lume a treia”, adică popor „second hand” (în viziunea celor cu care – potrivit aquis-ului comunitar – suntem egali). Cum ar veni, legal, eu sunt egal cu pensionarul militar din Franţa sau din Germania (nu zic din Marea Britanie, că Albionul a avut înţelepciunea şi iuţeala de minte de a se retrage din Bâlci!) ori ca alţi camarazi din NATO care primesc solde de rezervist nu tracasări şi umiliri de „specialist” (aşa zicând pensiei speciale cu care se-ncearcă omologarea soldei de stat ca rezervist al Forţelor Armate!), iar în realitate după legile încălcate (uneori, chiar de faurii lor!) sunt un neica Nimeni (fost militar, cum îmi zice chiar comandantul suprem – nu cel ciuruit de militari la Târgovişte, ca dictator în ziua de Crăciun a decembriadei, ci cel de azi, iniţiator-dirijor al celor două Românii: Educată şi Normală!) liber să supravieţuiesc, să-mi iau lumea în cap (acum se poate, că de aceea tineretul cu braţe tari, muncitoreşti, a mers să producă valută pentru alte ţări!) ori s-aştept o nouă Revoltuţie (cine să ne-o mai facă, fiindcă făurarii şi-au atins scopul, locul şi mijlocul de îmbogăţire prin exploatare cu a liderilor-marionete conlucrare!?) unde e Armata (care, că serviciul militar s-a desfiinţat iar profesioniştii beligeranţei sunt în teatre de operaţii etranjere în subordinea şi folosul altor coordonatori hotărâţi să cheltuiască generoasa repartiţie din PIB-ul naţional!) nu va mai achiesa la provocarea străzii (Armata e cu noi!) văzând ce a urmat (jigniri, umilinţe, învrăjbiri), ci-şi va menţine linia de demnitate şi onoare, de bărbăţie a jurământului şi credinţă strămoşească, a singurei forţe înarmate şi îndrituite la violenţă licită pentru gestionarea statalităţii, suveranităţii, unităţii, independenţei şi celorlalte valori naţionale constituţionale.
Zic ca militar de carieră cu cultura sacrificiului şi patriotismul în sângele kaki, deşi o îndoială dialectică mă chinuieşte şi-mi frânează nădejdi, iniţiative, voinţă. Poate că prin PNR, unde şi alţi militari patrioţi s-au înrolat vom reuşi să scăpăm de talmeş-balmeşul bârfei, cotonogelilor, pârei la noua Poartă, intoleranţei celor cu alte opinii, să-i readucem pe drumul iubirii de neam şi meleag, pe al tradiţiilor strămoşeşti validate de istorie, pe toţi fiii rătăcitori care evoluează la îndemn etranjer cu tricolorul schimbat pe un drapel mai împopoţonat sau pe cei ce se lasă ademeniţi de strălucirea şi inodoritatea vespasianică a arginţilor trădării. Neamul Românesc este alternativa. Singura variantă a convieţuirii potrivit valorilor benefice tuturor, folosind cântarul dreptăţii şi cinstei, fără ingerinţe şi recomandări antinaţionale, într-o armonie a egalităţii popoarelor care fac parte, ca şi ţara noastră, din structurile euro-atlantice”.
Gl. Bg. (rtg.) Prof. univ. dr. ing. Nicolae Rotaru
Vice-preşedinte Fondator Naţional al Partidului Neamul Romanesc
Deţinător al Premiului Naţional pentru Literatură al Fundaţiei „Nişte Ţărani” 2016
Membru al USR, laureat al Premiului Naţional „Opera Omnia” 2018
Membru al UZPR, laureat al Premiului „Împliniri scriitoriceşti”
Discussion about this post