Am învăţat la şcoală (pe vremea când nu se vorbea că nu erau plagiate!) că în regnul animal exemplarele (domestice) cele mari sunt ierbivore (ca vacile sfinte ale Indiei, oile sacre ale Arabiei, caprele negre al Munteniei şi caii cu tot neamul lor cabalin ai prieteniei cu călăreţii dinaintea cailor-putere!), carnivore (tot domestice) precum nevinovatele şi devotatele pisici şi câini şi, în fine, omnivore precum neamul porcin crescut şi sacrificat la sărbătoarea Naşterii lui Iisus, la fel cum pe acelaşi altar al tradiţiilor este sacrificat la Învierea Domnului, mielul de Paşte.
Am învăţat, dar omul cât trăieşte, tot învaţă. Până şi mai-marele mujicilor din stirpea lui Ivan, botezatul de Lena (nu în apa acelui fluviu!) V.I. Lenin ne îndemna în manuale cu treimea „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”, la care, peste ani, geniul din Carpaţi a pus umărul transformând-o în „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi!”
Dar, cum spuneam, după atâta învăţ, tot ne-a mai rămas destul de luat lumină (alta că aia de la Răsărit s-a dovedit călâie, aşa încât am constatat că soarele răsare de la Apus, zis astăzi Occident Colectiv!), încât ne străduim să ţinem sus fitilul lămpii (fostă a lui Ilici, ajunsă azi una cu gaz de şist fracturat şi cutremurat sau lichefiat scump importat, necum petrol lampant din Marea Neagră exploatat şi rafinat!) să se vadă că ardem gazul de pomană stând de veghe ca să primim de la „marele licurici” trebuinciosul scăpărici.
Numai că fiind noi membri UE (fără acces în Schengen, ca să nu ni se suie libertatea la cap!) Breuxellesul ne e cămaşa, mai aproape de trup decât vestonul (amintind de pufoaică şi rubaşcă made in URSS!) care e NATO, aşa încât, ca ţară din plutonul european al cercului de stele pe drapelul de culoarea situaţiei din statul eşuat decretat chiar de „marele cârmaci”, adică albastră, trebuie întâi să zicem am înţeles către Belgia tuturor voinţelor şi putirinţelor numite şi de aquis comunitar care ignoră şi Constituţiile naţionale. Iar aici, în inima UE, să ne punem de acord pendula cu ceasornicul madamei (Il lidero maximo sau Generalissim comunitar) Ursula, de la care primim învăţătura, ce mai tura-vura, că-n regnul animal, chiar în partea lui superioară unde se situează fiinţa umană (fostă) omnivoră (adică carnivor-vegetariană), va trebui să se treacă (şi procesul a început), exact cum spunea Nea Nicu cel Ciuruit, la o nouă calitate, superioară: adică omul să devină zoon politicon insectivor. Mare minune de n-om începe să zburăm sau să bâzâim!
Mai în glumă, mai în serios, noi care-i luam în derâdere pe unii asiatici că se hrănesc cu carne de câine şi cu fel de fel de lighioane (cu vreo zece ani în urmă am fost servit şi eu la Shanghai cu larve deshidratate presărate peste orezul garnitură la un fruct de mare!), am ajuns să le dăm dreptate.
Mi-aduc aminte de familia mea săracă argeşeană, de tata care, când se mai nimerea să taie un pui pentru ligavul lui fiu care eram eu, la masă, el dădea cu pumnul într-o ceapă, sorbind dintr-o strachină de fasole agrementată cu oţet şi-nghiţind câte o ceaşcă de rachiu pentru poftă de mâncare, zicând: Nu ştiţi ce e bun. Pentru astea laşi puiul!
Aşa şi noi azi, am ajuns la aşa grad de civilizaţie, bunăstare democratică, progres soroşist şi libertate partenerială, dar nu ştiam ce e mai bun ca friptura, caşcavalul ori salamul, adică preparatele de greier (adio pate ficat sau de creier!), sote de lăcuste (adio ciulama de melci şi languste) şi drob de viermişori (adio cotlete şi cârnăciori). Şi astea nu sunt decât un prim exemplu de meniu a la Ursula, căci din gâze, gângănii, goange (nu cele din capul unor diriguitori spre apocalipsă ai Terrei!) se pot găti atât antreuri şi supe sau borşuri (pardon, că termenul duce cu gândul la ruşi şi imediat pot fi etichetat putinist!), adică ciorbe în care musca trebuie să se abţină să se sinucidă, fiindcă va avea rol de condiment pentru preparatul de lăcustă, fripturi şi tocături, musacale şi ostropeluri, ghiveciuri şi tocăniţe, ca să nu mai vorbim de delicatesele de la desert cu sarailii şi kecuri, cozonaci şi plăcinte, clătite şi prăjituri toate gătite cu biete exemplare de insectar sau fluturariu deshidratate şi măcinate fără remuşcări şi păcate. (Mă-ntreb cum s-or înţelege greieraşii scripcari de dispariţia cărora se bucură toate muşuroaiele de furnici, cu fluturii de la stomac? Mă-ntreb redundant, doamna von der Leyen a făcut-o înaintea mea şi are soluţia conviţuirii paşnice post-mortem a făpturilor aripate sau numai săritoare.)
Dincolo de gluma (amară ca tocătura destinată ciocolatelor amărui din gândăcei de mai, sau nesărată, cum se recomandă meniul pentru cei cu maladii cardio sau diabetice!) trebuie văzută, de data asta, partea goală a paharului, sub angularitatea unui pesimism existenţial dezastruos pus sub semnul anormalităţii crase şi a abuzului nestăvilit. Au ajuns oamenii păstrători de tradiţii să tremure la aflarea noilor veşti legate de codex alimentarius, să se sperie ca de gripa aviară, nebunia vitelor, ciuma porcilor, covidul escrocilor şi alte motive de stres, de parcă n-ar fi de ajuns certările din spaţiul slavon transformat în al morţii poligon de încercare a armelor (primite ca) ajutoare umanitare de peste hotare.
Despre tăcerea şi iesmenismul celor din susul statal şi managerial politic românesc, continuă repercusiunile legăturii la ochi a votanţilor care, nădăjduim, data viitoare vor şti cum şi pe cine să aleagă la cârma interesului, unităţii, suveranităţii, indivizibilităţii şi independenţe, toate naţionale.
P.S.- Sper să nu cad în plasa cine ştie cărui paing că prea am bărzăunit şi băzâit, cu curaj de bondar otrăvitor şi, deci, necomestibil.
Gl. bg. (ret.) prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU
Vicepresedinte Partidul Neamul Romanesc
Discussion about this post