Senatorul Ninel Peia, Senator de Prahova și Chestor al Senatului i-a adresat Minstrului Educației, Daniel David o scrisoare deschisă:
„Domnule Ministru,
Vă scriu nu doar ca senator al României, ci ca om care a crescut într-o țară în care cartea era fereastră spre lume și cuvântul scris, puntea spre libertatea gândului. Astăzi, această punte se clatină.
Trăim o vreme în care imaginea grăbită a ecranului a înlocuit răbdarea paginii tipărite. O vreme în care tinerii învață să deruleze cu degetul, nu să răsfoiască, să caute pe internet, nu să caute în sine. Cultura generală, altădată scut și temelie, e în retragere, amenințată de un val de informație rapidă, superficială și, de prea multe ori, lipsită de rădăcini.
Această schimbare nu e doar o evoluție tehnologică. Este o mutație de profunzime în felul în care ne formăm mintea și sufletul. Și aici, domnule Ministru, nu avem luxul de a fi spectatori.
„Vă propun o nouă paradigmă educațională, una care nu fuge nici de carte, nici de calculator, ci le face să lucreze împreună. În care lectura să fie din nou bucurie, nu obligație, în care dialogul să fie exercițiu zilnic, nu relicvă didactică, în care tehnologia să fie un aliat al creativității, nu un substitut al gândirii!”
„Profesorii, acești arhitecți nevăzuți ai viitorului, trebuie să fie respectați și sprijiniți. Nu doar cu salarii și cursuri, ci cu recunoașterea publică a misiunii lor. Familia, școala și spațiul cultural trebuie să lucreze împreună pentru a crește nu doar absolvenți, ci oameni liberi, critici și responsabili!”
Evaluarea trebuie să răsplătească întrebarea curajoasă, nu răspunsul învățat pe de rost. Să încurajeze legătura dintre idei, nu repetarea mecanică. Să formeze caractere, nu doar CV-uri.
Domnule Ministru, viitorul României nu se scrie în serverele vreunei platforme, ci în mintea și inima copiilor noștri. Dacă pierdem această luptă pentru cuvânt, vom pierde și puterea de a ne spune povestea.
Vă invit să fiți nu doar ministru, ci ctitor al unei școli românești care să nu îngenuncheze în fața modei trecătoare, un far călăuzitor într-o lume tot mai grăbită și mai zgomotoasă.
Cu respect și speranță,
Ninel Peia”
Discussion about this post