De curând, proiectul muzical Carla’s Dreams a lansat o nouă piesă, „Gust amar”, penultimul act al albumului Nocturn. Dacă nu cunoașteți albumul încă, tare vă recomand să vă opriți din citit chiar acum, să intrați pe YouTube și să urmăriți (în ordine, dacă se poate) povestea.
Pentru că da, aici e vorba despre o poveste, în zece acte (ultimul act, piesa Anxietate, încă nelansată), care urmărește suferințele a trei cupluri diferite. Deși în străinătate, există demult noțiunea de album concept (în care melodiile nu sunt întâmplări scurte și separate, ci mai degrabă episoade ale aceleiași povești), la noi nu se prea obișnuiește. Poate de-aia, albumul a avut parte de reacții mixte – de la fanii înrăiți care se plâng că și-au pierdut sunetul cei de la CSD și că nu se compară cu muzica lor de acum câțiva ani, la noii convertiți, care nu puteau să suporte CSD-ul până la apariția albumului Nocturn.
Și bineînțeles, undeva între cele două extreme, există și fanii care înțeleg că sunetul acela de demult nu mai există. El face parte, poate ușor previzibil, din trecut. Asta e frumusețea proiectului Carla’s Dreams, că niciun album nu se aseamănă cu cel dinainte. Îmi amintesc anul trecut, la concertul de lansare al albumului Monomaniac, cum au anunțat că gata, perioada Monomaniac se încheie și acum să ne pregătim pentru altceva.
Adevărul e că multe trupe spun asta, dar la foarte puțini se simte diferența.
„Dar toate melodiile lor suna la fel…”
E o afirmație pe care am auzit-o legat de fiecare trupă care mi-a plăcut vreodată. În afară de Carla’s Dreams.
Carla’s Dreams reușesc să se reinventeze de la un album la altul, păstrând totuși calitatea exemplară a versurilor și poezia murdară a sunetului. Și asta mi se pare tare frumos, știi ce de? Pentru că și ascultătorul se schimbă, odată cu ei. Nu mai ești același om care asculta P.O.H.U.I. acum cinci ani, nici copilul ușor naiv care cânta cât o țineau plămânii versurile de la Acele, și nici cel care dansa ca nebunul când auzea Antiexemplu.
Ești toți acești oameni, doar că acum asculți Gust Amar și Luna. Încă te bucuri când auzi Zarplata, la fel de tare ca atunci când ai auzit-o prima oară. Dar adevărul e că nu te-ai mai fi bucurat dacă ei mai lansau șapte melodii care să sune cam la fel.
Carla’s Dreams e un fenomen unic și foarte, foarte frumos, ce se petrece aici, chiar în jurul nostru și ne cuprinde pe toți. Așa că dacă ești în urmă cu ascultările, fă-ți timp și urmărește Nocturn cap-coadă. Ți-aș putea spune ce se întâmplă, dar de ce să-ți stric surpriza?
Discussion about this post