În urmă cu câteva luni, platforma de video-sharing YouTube a lansat un nou program pe bază de abonament, YouTube Premium, care pentru doar câțiva dolari pe lună, îți oferă acces la diferite seriale (create special pentru YouTube), îți taie reclamele automat și-ți permite să asculți videoclipuri chiar și offline, cu ecranul stins.
E o idee bună și din câte am înțeles, abonamentul a fost un succes. Desigur, e alegerea ta și dacă nu te interesează, poți continua să folosești YouTube-ul gratuit, ca până acum.
Bineînțeles, în cadrul campaniei sale de marketing pentru noile servicii Premium, YouTube a sporit numărul de reclame pe care le vezi. De la un timp, nu-ți mai apare doar o reclamă la începutul unui video, ci două, una la început, una la sfârșit. Iar dacă Doamne ferește, asculți un playlist, pregătește-te să urmărești două, uneori chiar trei, reclame cap la cap.
Sau pardon, aceeași reclamă de trei ori, cap la cap. Fie companiile bagă bani grei în publicitare (probabil adevărat), fie YouTube-ul te consideră cam tâmpit (și asta, foarte probabil adevărat). Acum sincer, după ce vezi a cincea reclamă la Glovo sau Yango în decurs de zece minute, e și greu să te menții normal la cap.
Personal, n-am nimic împotriva acestor companii. Având în vedere numărul de mașini și biciclete din oraș cu emblema Glovo sau Yango pe ele, îmi închipui sa sunt destul de populari, eficienți etc.
Doar că eu nu vreau nici să comand o shaorma, nici să merg undeva. Nici să merg la shaormerie să cumpăr chiar eu shaorma, dacă mă gândesc mai bine. Vreau doar să ascult muzică sau să urmăresc un film, sau ce-o mai fi. Dar chestia asta a devenit un privilegiu în ziua de azi. Vrei să asculți muzică fără să vezi de douăzeci de ori aceeași reclamă? Plătești abonament, ca la Spotify sau orice alt app de genul. Dacă nu-ți convine, poți să-ți cauți CD-urile de pe vremea lui tataie și să asculți așa.
Să fim serioși, cine mai ascultă CD-uri în ziua de azi? Ar fi un pas înapoi, ne-am obișnuit să putem da înapoi melodia imediat, să putem sări de la un artist la altul în câteva secunde. Am devenit comozi și serviciile astea exact pe comoditatea noastră se bazează.
Decât să facem efortul de a aștepta cinci secunde și a da „skip ad” sau de a asculta muzica pe CD sau mai știu eu, plătim câțiva dolari, nu-i bai. Și mai plătim câțiva la Netflix că doar nu ne place să stăm la televizor seara să vedem douăzeci de reclame și să nu putem da pauză când vrem.
Suntem prinși între ciocan și nicovală – între reclamele obsesive care te tâmpesc și serviciile astea care nu mai știu cum să scoată un bănuț. E vorba de extorsiune evidentă, pe care toți se fac că n-o văd. Doar nu vrei să fii prietenul ăla avar care nu vrea să dea cinci dolari pe abonament, nu?
Așa că dai și dai, până când n-o să mai ai ce. Și o să-ți ceară și atunci, stai fără grijă.
Discussion about this post