Ziua de 10 octombrie marchează anual Ziua Mondială a Sănătății Mintale, iar în acest an, Organizația Mondială a Sănătății sugerează o discuție deschisă despre problemele mintale în rândul tinerilor.
Conform datelor OMS, jumătate dintre tulburările mintale debutează la vârsta de 14 ani. Depresia este în top trei al problemelor de sănătate cu care se confruntă adolescenții din toată lumea. Suicidul este a doua cauză de deces pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani la nivel global.
Cele mai des întâlnite probleme de sănătate mintale care se pot manifesta în perioada adolescenței sunt depresia, anxietatea, tulburările de comportament alimentar.
Pentru multă lume, problemele mintale sunt un subiect greu de digerat. E înspăimântător să te gândești că cei dragi ar putea suferi în tăcere, și poate cel mai groaznic e pentru părinții lăsați să se întrebe în gol dacă copiii lor ar putea să aibă probleme, iar ei să nici nu știe. Adolescența e o perioadă grea din multe puncte de vedere. Tinerii se confruntă cu schimbări hormonale care-i dau cu totul peste cap și încearcă cu disperare să-și găsească un loc și un drum în această lume.
Și o problemă serioasă a acestei generații e că trăim într-o societate care glorifică suicidul. Când nu trece săptămână în care să nu auzi de o celebritate care și-a luat viața, iar tinerii schimbă tulburările mintale ca pe pantofi, e greu să supraviețuiești și să treci neafectat pe lângă.
Ajungi inevitabil la întrebarea – dacă sunt și eu deprimat? Dacă bătaia puternică a inimii e anxietate?
Cum îți dai seama dacă adolescentul tău e deprimat?
Ca părinte, simți de multe ori când ceva e în neregulă cu odrasla ta, dar uneori nu-i chiar așa de simplu.
Sentimentul constant că nu sunt buni de nimic, sentimentul inexplicabil de vină, pierderea interesului în activități care obișnuiau să-l pasioneze și schimbările programului de somn (fie dormitul excesiv, fie insomnia) toate pot fi semnale de alarmă că persoana respectivă suferă de depresie. Izolarea de familie și prieteni și iritabilitatea la fel, posibile semne ale depresiei.
Ce poți să faci?
Din nou, e greu de știut dacă purtările astea sunt legate de schimbările hormonale și problemele obișnuite ale adolescenței sau ceva mai mult. Ca părinte, încearcă să nu-l presezi. Cu cât îl împingi sau îl cerți când se poartă ciudat, cu atât mai mult își va pierde încrederea în tine. Ascultă-l mereu, fără să judeci și fără să profiți de ocazie ca să-i spui care crezi tu că e problema. E foarte important ca ei să se simtă auziți.
Nu le spune că „nu-i chiar așa de rău”. Când faci asta, îi transmiți că nu-i iei în serios sentimentele și riști să închizi comunicarea.
În loc să insiști cu întrebări de genul „de ce ești așa?/ce te supără?”, încearcă să petreci timp cu ei făcând activități care să vă placă amândurora. E foarte important ca ei să se piardă într-o activitate distractivă și să vadă singuri că nu e așa de rău.
Discussion about this post