Priveam azi-noapte prin termopanul meu protector cum se perinda ninsoarea prin lumina felinarului. Pe partea cealaltă a străzii, o mașină de poliție. Ieșiți în patrulă, mi-am spus eu, gata să legitimeze pe oricine era prins pe afară după ora 22 (era deja vreo 2-3 la momentul acela). Bine, dar cine să fie afară pe așa o vreme?
Și tot gândindu-mă eu așa, în căsuța mea caldă, bine aprovizionată, mi-am dat seama că există totuși oameni care trebuie să fi fost afară, chiar și la o astfel de oră târzie, chiar și în ploaia/ninsoare și în vântul ăla rece-înghețat.
Oameni care nu au unde să meargă în aceste vremuri. Oameni pentru care #stațiacasă e o glumă de prost gust și pentru care nu pare să facă nimeni nimic. Se pare că în Marea Britanie, guvernul lui Boris Johnson a decis ca hotelurile, de-altfel părăsite în actuala criză, să fie convertite în adăposturi pentru săraci, pentru cei care nu au unde altundeva să se ducă. Da, e vorba de același Boris Johnson de care făceau mișto acum câteva zile toți intelectualii noștri care #stauacasă și se plictisesc. Ce tâmpit. Nu înțelege cum să gestioneze o criză. E, uite că înțelege mai bine decât alții.
Nu toate țările occidentale stau așa de bine, bineînțeles. Din Paris, de exemplu, se aude că autoritățile ar fi amendat oamenii străzii pentru că erau afară, în ciuda ordonanțelor franceze. Fiecare cu Dumnezeul lui.
Cât despre România, până în prezent, nu am auzit de o singură soluție propusă de MAI sau de autoritățile locale pentru a soluționa problema persoanelor fără adăpost în această criză. În ciuda faptului că majoritatea sunt oameni trecuți de prima tinerețe, deci și mai vulnerabili în fața virusului.
Mă întreb, oare cum stau acasă oamenii care nu au așa ceva? La ei ne gândim? Noi, ăștia care strigăm să stea lumea acasă din locuința noastră bine încălzită, cu WI-FI-ul pornit și cu apă curentă (și caldă) în robinet… De ce nu ne pasă și de protejarea acestor bătrâni? Guvernul de ce nu face nimic pentru acești oameni loviți de soartă?
De ce nu luăm o lecție de la britanici și oferim adăpost persoanelor care chiar au nevoie? Sau poate de la frații noștri într-o democrație ilustră și începem să-i amendăm și să-i gonim? Ei bine? Se pare că românul nu e în stare și ne pricepem mult mai bine la a da sfaturi inutile și arogante care nu spun de fapt nimic.
Numai mie mi se pare că-i ceva în neregulă aici? Ori facem ceva pentru a proteja oamenii ăștia, că doar corona se răspândește, rămâne nu știu câte zile pe suprafețele la care sunt ei expuși zilnic, iar majoritatea oamenilor fiind bătrâni, ar trebui să fie printre primele noastre probleme. Ori nu, dar asta ridică alte probleme, pentru că după logica plină de frică vehiculată în presă, oamenii străzii ar trebui să moară deja pe capete. Nu au cum să se protejeze. Nu au medicamente care să mai tempereze simptomele. Nu au unde să se odihnească și mai sunt și bătrâni.
Însă nu moare nimeni pe capete și nici nu ne pregătim, se pare, de o astfel de situație catastrofală. Undeva e o problemă, dar una de care nu ne dăm prea ușor seama.
La urma urmei, e ușor să #stațiacasă când caloriferul merge și ai un acoperiș de-asupra capului, să te păzească pe tine cu hârtia ta igienică cu tot.
Discussion about this post