Până acum câteva săptămâni, toți propagandiștii mai mult sau mai puțin acoperiți, ne împuiau capul cu alianțele pe care trebuie să le respectăm, parteneriatele noastre strategice și prietenii noștri care, la o adică, vor avea grijă de noi. Toți pentru unul și unul pentru toți, după cum scrie în carta NATO.
Acum, când criza a cuprins planeta, lucrurile stau complet diferit, iar cuvântul de ordine este fiecare pentru el. În ultimele zile, s-au înmulțit acuzațiile la adresa americanilor care ar deturna transporturi de echipamente sanitare destinate altor țări, oferind un preț de două, trei ori mai mare. S-au plâns de astfel de incidente și Franța și Germania, iar Canada a reproșat și ea Washingtonului că nu li se trimit măști, deși, vorba ceea, sunt vecini. Guvernul american a negat, de formă, acuzațiile, care sunt foarte probabil reale, dar cine poate să-i condamne la urma urmelor? Donald Trump va da socoteală, inclusiv la urne, în fața poporului său, astfel că este normal să facă orice pentru a pune mâna pe prețioasele măști chirurgicale și orice alt echipament care poate salva vieți americane. El știe că e nevoie de măști la New York, unde e o situație gravă, așa că nu va avea nicio remușcare dacă rămâne fără echipament de protecție din Franța. La rândul lor, foarte probabil că și francezii cumpără tot ce pot, fără să-și facă griji că nu mai rămân măști și pentru români de pildă. Atunci când guvernanții noștri reușesc să pună și ei mâna pe un transport de măști credeți că-și pune cineva întrebarea dacă nu cumva ar avea nevoie de ele și cei din Ecuador? Dumneavoastră v-ar păsa de ecuadorieni? Nu cred.
Așa a procedat și omul de rând când s-a dus și a luat cinci kilograme de făină fără să se gândească la cel care va găsi raftul gol. Fiecare se gândește la el și la ai lui în astfel de situații. Copiii mei au nevoie de mâncare, poporul meu are nevoie de măști, aceeași mentalitate.
Ceea ce ar trebui să înțelegem din actuala situație internațională este că LA FEL vor sta lucrurile și după ce trece valul de morți. Economia Germaniei a intrat în recesiune, în SUA sunt deja milioane de șomeri și se estimează că vor ajunge la zeci de milioane. Când se va pune problema reconstrucției economice se va aplica același principiu. Decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-ta! E suficient să ne uităm la italieni cum se milogesc de Angela Merkel să accepte emiterea de euro-bonduri și să le scoată țara din prăpastie. Când va avea de ales între șomerii ei și cei din Italia, pe cine credeți că va ajuta Angela Merkel. Iar Italia este o țară mare și mult mai importantă în structura europeană. Ceea ce nu este cazul României, când se va face coada la ajutoare, noi vom fi mai în spate, pentru că asta e situația. Cu cât stăm mai mult prin case și lăsăm economia să prăbușească, cu atât mai greu va fi să ne punem pe picioare, iar pe ajutoare externe ar fi bine să nu ne bazăm.
Discussion about this post